25 dec. 2011

Iata-mi-te alaturi, Speranta!


Ahh, singuratate, joci un rol asa important in viata mea.
In Noaptea Magica in Miez de Iarna parcurg alei poleite printre ingeri de piatra inzapeziti, si iti simt mana rece ce'mi mangaie chipul infrigurat. Pasii'mi marunti se indreapta spre carari nestingherite, invaluite in argintul zapezii de azi, acolo unde candva am lasat o parte putreda din mine, sperand sa nu trebuiasca sa o reiau vreodata.
Sub sosonii tristi neaua vorbeste, rugandu'ma sa ma intorc la caldura din casa, insa sunt asa de aproape de impas incat nu. Voi mai ramane alte doua secunde, minute sau poate ore; de parca timpul ar avea valoare in imparatia norilor.
O inima manjita de suferinti asteapta statornica sub acelasi pom scuturat de timp, inca o aud soptind lacrimi de gheata. Aproape ca uitasem ce am lasat din mine, aproape ca mi'am uitat lectiile vietii, iar acum am demonstratia din nou in fata privirii cenusii: ajusesem sa fiu doar o amintire in ochii celorlalti, o umbra in gandurile celor dragi si o pata decolorata in propria'mi viata. Ma aplec usor, indecisa daca sa culeg acea traire din nou pe umeri sau sa plec mai departe in zari intunecoase, unde sa uit... Sa uit de toate.
Atat de aproape sa culeg melancolia, atat de pregatita sa'mi reiau povara timpurilor si greutatile sufletului, insa notele adierii vantului m'au salvat, aratandu'mi Speranta. Mi'am ridicat regretele privindu'te, singuratate.
Te privesc cu dor si lacrimi albe, insa stiu ca a venit momentul sa merg mai departe impreuna cu Speranta, caci tu nu faci altceva decat sa ma tii in locul acesta umed de atatea amintiri...
Este Craciunul. Azi am abandonat pe cea mai fidela prietena de pana acum; am lasat'o alaturi de tot ce m'a distrus candva, si m'a facut sa renasc in pace si bucurie. Privesc dincolo de orizontul limpede, unde culoarea purpurie a cerului imi intimideaza mana, astfel incat sa cuprinda pe cea a Sperantei. Ma las in voia ta acum, crunta si amara dragoste ascunsa, pentru ca Azi, in ziua Nasterii Domnului, am descoperit ca fara vise invaluite in fulgi de omat viata este prea goala pentru a nu spera la ingeri caldurosi!

13 dec. 2011

Old Story.

Am iubit şi eu odată
Fără regrete şi păcate'amare;
Am iubit cu inima curată
Trimitându'i de departe sărutare..

Am iubit şi am gresit in timp,
Si mi'am pierdut încrederea deplină ;
Iar când am vrut relua al vietii ritm
I'am pierdut privirea, pielea'i fină ...

Am fost mintită şi trădată 'n rândul meu,
Si chinuri mari m'au apăsat o vreme;
Dar nu am mai putut răbda acel greu
Lăsându'mă pradă acelor temeri..

Nu s'a gândit ce joc periculos juca,
Si n'a văzut cum viata'mi dispărea uşor;
Prin inima'mi şi suflet se plimba
Lăsând mereu î n urmă adâncul dor...

A plecat... Si nu s'a mai întors de fel,
A vrut o fericire ce să'l tină'n viată;
Nu moarta vie sa'i impiedice al lui tel
Si ce sa'i ardă orice sperantă..

Rămasă sa astept lumina dragă
Ce să'mi aducă iar suflare;
Poate chiar el, să se intoarcă...
Sau poate alt , condus de'a mea strigare..

Dar de'a iubi, curaj nu am,
Vărsat'am sânge'n jurământ şi vise
în dragoste plăpândă gram cu gram,
Ce m'a condus în iaduri triste..

Ajută'mă să nu regret, să pot uita
Tot ce'am iubit şi ce iubesc şi azi, pe'ascuns;
Nu mă lăsa în suferinti, de'ai vrea
Să pot să simt ceva de nepătruns...

Ajută'mă de îti sunt dragă doar putin,
Si şterge pielea mea de lacrimi sângerii;
Nu mă lăsa'n a mortii crudu'i chin
Salvează'mă de pe cărările pustii..”

12 dec. 2011

Cantecul Iubirii - Blog Power 3rd Edition


Va multumesc din toata inima pentru toata sustinerea acordata. Va multumesc de altfel si pentru increderea si sperantele care le puneti in mine, pentru a trece mai departe de greutatile vietii de azi.

Ca tema a competitiei Blog Power saptamana asta am ales “Cantecul Iubirii” in care va trebui sa exprimati bucuria sau tristetea voastra de a iubi, sentimentele care va patrund sirea spinarii atunci cand va ganditi la aceasta minunata traire, si sa sugerati o melodie care va place, sau pur si simplu va reprezinta in momentul in care vorbiti despre dragoste. 
Lasati dragostea din voi sa cante!!!
Este o tema grea, stiu.. Dar probabil este cea mai frumoasa pe plan emotional, la fel cat si dureroasa! Bafta tuturor!

7 dec. 2011

Amarul gust al lacrimilor.

Probabil povestind aceasta mica amintire, voi dezamagi multe persoane si multe asteptari ale celor ce si'au pus increderea intr'o schimbare din adancul sufletului meu, care inca nu a ajuns...
Dupa cum stiti, mi s'a oferit ocazia sa plec sa'mi regasesc iubirea, acolo unde am lasat'o, undeva la 750 de chilometri de unde ma aflu constant de mai bine de 430 de zile. Numai cu cateva zile inainte de aceasta plecare miraculoasa, atipeam cu gandul revederii lui si ne visam imbratisati; ma trezeam suspinand cu inima ce'mi zvacnea bucuroasa in piept, de milioane de ori incat sa'mi blocheze aerul catre plamani. Stiam ca as fi fost in sfarsit aproape de el; dupa atata lupta si munca, dorinta si rugaciune, in sfarsit El m'a ascultat si mi'a daruit ceea ce aveam nevoie de atata timp.
Drumul obositor si lung nu m'a adormit, ci mi'a facut sa'mi sara sufletul in sus de emotie cu fiecare oras ce lasam in spate, iar cand masina s'a oprit in fata blocului ce trebuia sa fie al lui simteam ca inima aproape cedeaza pe ultima suta de centimetri.

Ora 05:56 – Frigul imi ingheata mainile ce tin scrisoarea...Ochii ficși pe geamul pe care ar fi trebuit sa apara chipul lui in umbra, ca dupa sa vina sa ma imbratiseze. Ma intreb de ce nu are telefonul deschis, si cum as putea sa ii spun ca am ajuns, fara sa'i trezesc vecinii cu strigatele mele de nerabdare.. Mai astept un sfert de ora si plec...

Ora 06:14 – Cimentul scarilor din fata usii lui a inghetat de la atata asteptare. Telefonul ii pare a fi fara semnal, iar nenumaratele mele mesaje probabil nu'i vor ajunge prea curand, asa ca pentru orice eventualitate mai raman un sfert de ora. Doamne, da'mi forta sa mai rabd si sa'mi linistesc durerea, fa'l sa se trezeasca din vise si sa'mi simta prezenta...

Ora 06:40 – Simt cum picuri de apa spala parul meu roscovan si trist. Impreuna cu acestea, lacrimile curg nestingherite, reci ca frunzele plantelor de pe pervazul lui. Telefonul inca inchis, doar o minune il va face sa se trezeasca... Ce sa fac, cat sa mai raman sa privesc catre usa dupa care zace sufletul ce l'am tanjit o viata?...

Ora 07:10 – Sunt inca aici, acelasi loc, aceeasi scrisoare in mana, acelasi desen mazgalit ca prin vis pe o bucatica de hartie. Speranta mi'a murit, rugaciunile mi s'au saracit, iar cerul incepe sa devina limpede alaturi de gandurile mele de neputinta. Lacrimile norilor au secat, frigul din inima mea s'a indesat... A mai ramas o farama de speranta ca va iesi sa ma apere de inghet, insa pasii mei se indeparteaza usor de viata lui...... "Te rog, asculta'ti ingerii,iubirea mea..."

Ore 07:30 – Sarut scrisoarea de bun ramas... O pun cu grija in casuta postala ce ii detine numele si imi indrept lacrimile spre masina. Incerc o ultima oara sa il sun, apelul se intrerupe cu vocea casutei vocale.........


Am privit cu teama spre acea usa ce nu s'a deschis implorarilor mele si am lasat tristetea sa se scurga incet din ochii mei. Credeam ca mi'ar fi oferit o secunda sa'i pot pastra imaginea chipului in amintirile mele dulci, insa locul gol ce a lasat acum e plin de suspine si durere. Amarul lacrimilor ce curg si acum imi macina maduva sufletului; Candva speranta ma urmarea peste tot, la fel ca si umbra zambetelor lui.
Azi urmele mele fosnesc pe covorul spalacit al iernii. Am lasat in urma orice gand de aparenta fericire; daca vreodata isi va da seama de lupta ce am dus'o pentru a'l putea privi, va sti sa culeaga sunetul pasilor mei solitari...




29 nov. 2011

Miercurea fara Cuvinte! Informatii despre "noi"

Va prezint cu mare dragoste grupul Nepsis Torino.
Apartinem parohiei Sf. Cruce, dar suntem o fratie "impartita" pe toate teritoriile ale Europei Occidentale si Meridionale. Exista aceasta fratie in toate tarile cu minoritate sau majoritate ortodoxa, fiind formata de tineri care au datoria sa'i "trezvie" pe cei indepartati de credinta . :) Acest colaj a fost facut pentru ziua profesoarei noastre dragi de canto, a carei zi de nastere s'a serbat duminica.
 Acum, revenind la noutatile saptamanii: dragii mei prieteni au decis sa organizeze un CONCURS! AICI gasiti mai multe informatii si tentatii! Bafta la gasit ursitul/a la noapte, si Happy WW!!!!

Salutari Carmen!

26 nov. 2011

Razele fericirii



Daca lacrimile mele ar fi de piatra, as construi propriul meu munte in care sa ma ascund si sa dispar, ca fumul unei dimineti de toamna. As calatori prin lume sub forma unui nor senin, in cautarea privirii tale.
Poate mi'a luat prea mult sa te gasesc, si acesta poate fi motivul intunecarii obrajilor mei.
Am sa'mi revars lacrimi de dor asupra ta, cu speranta sa te curat de toata suferinta ce porti in inima.
Am sa las soarele sa'mi usuce durerea, iar cand raza ce'mi poarta numele iti va mangaia usor chipul, vei simti din nou iubirea de'nceput si fara vina, care te va reconduce spre fericire...
Atunci vei reusi sa'ti eliberezi sufletul din stramtorile timpului, si vei spune cu glas etern :
“- Iubirea adevarata nu moare o viata; sentimentul tau de dor e mereu prezent in mine, alaturi de soaptele tale spre regasirea mea.”

13 nov. 2011

104 Ani.

Am sa incetez sa'mi neg ceea ce simt pentru tine, indiferent de ceea ce simti tu acum reciproc.
A sosit momentul sa'ti repet iar ca te iubesc, si ca, probabil in adancul meu, nu am incetat vreodata sa o fac, desi momentele de disperare din mine imi sopteau mereu sa incetez. Azi am reprivit a mia oara unul din ultimele tale mesaje, si inca nu stiu daca am plans de fericire sau tristete; era asa frumos scris si parea adevarat... Vreau sa cred ca era, daca nu as face'o probabil moartea mi'ar intra definitiv in suflet, si nu o pot lasa atata timp cat tu esti inca acolo.
Azi am reusit sa zambesc amintindu'mi alinturile ce mi le spuneai aproape in soapta la telefon, iar in acelasi timp imi curgeau lacrimi mari si suparate de atata dor.
Sunt 104 zile de cand nu mai esti; as putea spune ca te'am uitat si ca am vrut sa o fac, dar adevarul este ca m'am incapatanat intotdeauna sa te pastrez cu mine oriunde am mers, culegand de pe urma pasilor tai sperantele lesinate de vreme. Le'am torturat in asa fel incat au ramas fara hrana si fara dulceata, iar acum zac pe pamantul rece ca niste petale firave ce asteapta sa renasca intr'un nou inceput.
Chiar daca acum nu'mi esti alaturi, nu ma pot opri din a ma ruga sa fii bine si fericit; iubirea din mine inca se gandeste la ce frumos a fost sa te aiba alaturi pe cararea vietii, si te va astepta inca 104 ani, daca este nevoie, sa te poti reintoarce si sa'mi spui ca nu mi'ai uitat glasul ce te'a chemat nestingherit...

2 nov. 2011

Atat de greu.

A fost atat de greu sa'mi retin lacrimile astazi. Am facut cativa pasi in incaperea mica ce locuiesc, si pana ce mi'am dat seama ca degeaba pasesc din camera in camera, in cautarea ta, picuri calzi spalau deja chipul meu...

A fost atat de greu sa vorbesc astazi. Orice sunet parca nu'si avea rostul in tot acest infern lumesc, orice as fi putut spune nu ar fi fost complet in acest univers mult prea lipsit de dragoste...

A fost atat de greu sa clipesc azi. Orice fractiune a acestei miscari m'a facut sa sper ca atunci cand pleoapele mele s'ar fi redeschis, ochii mei te'ar fi putut vedea alaturi de mine; aceasta iluzie multiplicata miliarde de ori a provocat amara dorinta sa fiu oarba, asa as inceta poate sa sper sa te revad intr'o buna zi...

A fost atat de greu sa'mi numar zi de zi cicatricile din piele. Cele vazute, cele nevazute, au adunat intransele atata amar in tot acest timp, iar astazi s'au revarsat deodata, toate. Am fost cuprinsa de un val de melancolie, iar singurul antidot ar fi fost glasul tau. Am incercat sa privesc o ultima oara spre trecut, insa daca ai stii cate “ultime ori” au fost pana acum, te'ar sfasia pe tine insuti simtind durerea mea. Am privit cu dor spre podeaua gri inundata de urmele amintirilor, si mi'am zis ca nu am sa stiu niciodata gustul fericirii...

Ai plecat, iar odata cu pasii tai ai lasat in urma doar suspin, rani si promisiuni inutile, ce timpul nu se mai grabeste sa stearga. Arunca inelul si regretele, fii fericit. Dezleaga'mi inima din ghiarele'ti patrunzatoare, si ai sa poti fi implinit...


25 oct. 2011

Apus in chemare.



Te chem dintr'un apus de toamna aspra,
Dinspre carari de mult purtate'n vant..
Te chem ca sa'ti pot fi mireasa
Sa'ti pot sopti cu drag eternul cant...

Te chem sa vii sa te descant in zori,
Sa te privesc cu dragoste clipind..
Te chem sa parasesti inaltii nori
Ce hoinaresti tu, urmele'mi privind...

Te chem sa'ti daruiesc o noapte doar,
De sarutari si vise implinite..
Te chem sa vii dinspre apus, macar
Sa fii al meu hoinar, iubite...

Te chem, desi nu vei veni vreodata,
Iar asta zi lasa'va chin cumplit..
Te chem, sa nu uiti niciodata
Ca te astept, si mult eu te'am iubit...

Te chem fara de teama, iar si iar;
De vei veni as fi chiar fericita,
Caci ai aprinde'n inima mea jar
Si sentiment ca sa ma simt iubita.

Miercurea fara cuvinte! Portret de flori.

M'am jucat putin cu carbunele, dar nu a iesit mare lucru. Asemanare nu este, desenul, la cat de frumos a iesit, nu se poate compara cu poza X_X.
Salutari Carmen!  Si happy WW tuturor! :)

23 oct. 2011

Gripa Iubirii.

Cat de rece poate fi apusul stancilor de toamna,
Si cata umbra lasa'n urma frunza timpului;
Pe amintiri se'aseaza a'ngheturilor doamna
Ce mantia isi poarta'n ranile sufletului...

Trairi cu aripi albe se'nalta catre cer
Si las in urma lor petale rosii foc,
Se duc fara de urma, iar eu inca mai sper
Sa pot pastra iubirea ce mi'a ramas in loc...

Ce trist e far' de soare, far' de zori,
Ce trist pustiul gri ce'aduce fum
Si'nghite o fericire printre nori
Sau ce a mai ramas din ea, doar scrum...

Atata lupta fara sens, atatea lacrimi
Cata iubire am stiut a darui, nu stii,
Tu m'ai trimis sa lupt cu greu in patimi
In care'n veci si niciodata nu vei fi.

M'ai condamnat la moarte si la ger,
La frig si planset de rubin si dor
Si ai uitat ca inca'mi porti inel
Ce ti l'a daruit cu drag al meu fior.

Uitase'si pana si de vorbe ce mi'ai spus,
De promisiuni si de dorinte false,
M'am lasat purtata in propriul meu apus
De amintiri si de regrete roase...

Oh, moarte, de'ai veni odata'n chip
Sa ma poti lua cu tine doar o clipa
Sa pot sa ma desprind de'al vietii ritm
Si sa ma vindec de'a iubirii gripa...

15 oct. 2011

Iubire - Singuratate

Candva mi'as fi spus ca singuratatea e iubirea mea, si nu ma certam niciodata cu aceasta, atat de perfecta si binevoitoare, sigura pe ea si iubitoare. Un vis ce de multe ori nu'mi era doar pereche, ci si foarte bun prieten la nevoie; ea ma lasa sa plang, dand toata durerea afara din mine.. Ma lasa de multe ori sa iau decizia potrivita si sa prind putere, chiar si pentru cateva minute. M'a ajutat enorm sa inteleg ceea ce caut, ceea ce simt si ceea ce intr'un final as fi putut sa'mi doresc, dar nu as fi facut'o.
Pacat ca aceasta avea un singur defect : Egoismul; de asta atunci cand ai aparut tu, ea a plecat.
S'a simtit inlocuita vazand cum imi stergeai lacrimile si ma imbratisai sa nu mai “dau apa la soricei”. A vazut cum nu ma lasai sa iau decizii, pentru ca numai ce te priveam si stiam deja ce vreau, si a observat cum, din acea fiinta fragila si suparata pe intreg universul, s'a renascut o razboinica pregatita sa lupte cu zambetul pe buze, pentru orice picatura de implinire si iubire.
Decizia ei a fost definitiva, pentru ca nu reusea sa ma inteleaga, sa vada intradevar ca ceea ce mi'as fi putut dori s'a implinit fara vreo varsare de sange. Uneori o vad, trista si scumpa singuratate, cum ma priveste melancolic dintr'un coltisor ascuns, si o salut.. Dar nu mai primesc nici un raspuns.
"Iubirea este cea mai mare dintre tristetile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul il incearca pentru a iesi din singuratatea fiintei sale launtrice."


5 oct. 2011

Speranta vie.

Nu'mi da sperante ce nu imi pot permite
Nu'mi oferi caldura ta cereasca,
Nu'mi da sarut si nu imi mai promite
Si nu lasa ca visele sa'mi creasca..

Nu'mi mai vorbi de nu ai sa ma vrei
Si nu'mi mai evita privirea'mi seaca,
Caci de te uiti adanc in ochii mei
Fiori adanci imi lasi sa'mi treaca..

De ce te'ascunzi de vocea mea sumuta,
Si vrei sa fugi din bratele'mi lumesti..?
Nu stii tu oare cat de multa
E'a mea iubire printre lucruri pamantesti?

Cu'a tale brate mi'ai deschis si raiul
Si'a ta caldura a patruns adanc in mine..
Iar de'mi vei asculta atent si graiul
Sperantele mi se vor scutura de spine..
Bucuria in care am fost invaluiti cu totii intre muntii Valli di Lanzo, in ziua Acoperamantului Maicii Domnului, ne-a facut sa fim mai uniti nu numai ca grup de tineri Nepsis, ci si ca o familie cu initiative si obiective mari pe plan sufletesc si artistic.
A doua editie a micii taberi, organizata prin colaborarea a trei parohii din Protopopiatul 1 Torino, respectiv Parohia Sfântul Apostol și Evanghelist Matei din Cirie,Parohia Sfântul Leontie de la Rădăuţ din Ivrea si Parohia Sfanta Cruce din Torino, au adunat comoara sufletelor din micii artisti, invatandu'ne cu mare drag despre foloasele adevarate ale vietii.
Voia Domnului a facut ca in dimineata sambetei, tatal invitatului nostru, Parintele Vicar Atanasie, sa plece dintre noi in ceruri, si din pacate Parintele a fost nevoit sa plece de la Mottera nemaiputand sa ne incante cu prezenta sa, insa totul a reluat curs normal cand Parintele Lucian Rosu si Parintele Vasile Timis ne-au indrumat mai bine ca niciodata vorbindu-ne despre prietenia adevarata sub indrumarea Crucii Domnului, despre ajutorul ce-l putem oferi aproapelui in dificultate si despre Iertarea vrajmasilor. Programul a continuat cu tinerii neptici din Parohia Sfanta Cruce, care au interpretat cu dragoste si buna voie cantece la chitara cu diverse parti solistice si corale minunate.
Am avut parte si de sarbatoriti in aceasta zi mare, atat din grupul Nepsis juniori de la Cirie, cat si din grupul celor mari din Torino,astfel incat ne-am straduit sa-i facem sa se simta cat mai placut si calduros posibil, in ciuda frigului de munte.
Rugaciunea de seara impreuna cu Parintele Diacon Vasile ne-a invatat sa ne rugam cu sufletul indreptat catre Dumnezeu si Ingerul Pazitor, iar repetitiile de ultima ora pentru Sfanta Liturghie ce avea sa urmeze, ne-au adormit pe toti in pace si armonie.
In ziua de duminica, Parintele Iustin ne-a vorbit cu mare dragoste despre Iertare si despre invataturile ce ne-au lasat stramosii nostri in “Iubirea vrajmasilor”, bucurat astfel de cantarile liturgice ale corului Anghelos, al parohiei Sfanta Cruce.
A urmat apoi un “bis” al cantecelor, impreuna cu tinerii de la Torino ajutati cu mare drag si de cei din public, dupa care ne-am indreptat inspre pastravaria dintre paduri, unde se aflau si multi iepurasi pe care cu totii am fi vrut sa ii luam acasa cu noi.
Multumirea cea mai mare insa a fost dragostea cu care, fiecare din noi a contribuit cu treaba de orice fel la organizarea si decurgerea linistita si placuta a lucrurilor, dar mai ales pe plan culinar, unde 2 tineri impreuna cu Bucatarul Sef , Adam Stefan, au preparat toate ale gurii pentru 60 de persoane, ajutati de incantatoarele si binevoitoarele preotese, Amalia Rosu si Gabriela Androne, de diaconita Stefania Mogosescu si de fotografa noastra scumpa Adela Dragan, dar si de multi altii ce au ajutat la curatenie, la servit, la strans de pe masa, la plimbat scaunele si multe alte treburi care singure nu s-ar fi facut.
Toate acestea au dat un rezultat foarte mare: ne-au unit mai mult si ne-au ajutat sa fim o familie Neptica, indreptandu-ne de mana spre bucuria vesnica in Hristos!

27 sept. 2011

Furtuna in suflet.

Ma uit pierduta in peisaj, pe geam..
Furia ce se dezlantuie afara din incaperea mea este exact ceea ce simt inauntrul sufletului meu..
Vad sclipiri intrerupte pe cerul negru, si alte sute de nori ce par a exploda intr'o bubuitura infernala;
Iadul pe pamant...Si imi simt iadul si in inima, acela ce ai adus tu, odata cu ploaia de lacrimi sarate si urletele disperarii fiintei mele..
Acum, daca privesti si tu pe geam intelegi.. Intelegi in sfarsit toata suferinta ce mi'ai provocat cu vorbe inutile, prive de vreun gram de iubire.
Ai uitat ce'nseamna acel cuvant pur..
Ai uitat de acel sentiment de libertate ce candva te facea sa zbori..
Ai uitat de chipul meu ce te ruga sa nu ma parasesti, de ochii mei ce'ti implorau iubire..
Ai uitat de vocea mea care te chema sa te intorci din drumul tau solitar..
Ai uitat de miile de lacrimi trimise catre tine, sa'ti spele chipul dulce, si sa'ti vindece sufletul.. Daca nu le'ai fi ignorat nu ai mai fi asa orb incat sa nu vezi ca TE IUBESC!...

Furtuna a incetat sa terorizeze cerul. Dupa loviturile seci ale tunetelor, intinderea intunecata a ramas doar cu picaturi mari si reci, care se prabusesc cu durere peste geamul meu.
Cerul e cu mine; unicul ce ma intelege si plange impreuna cu obrajii mei albi de suferinta..

Miercurea fara cuvinte! Furtuna..

24 sept. 2011

Anunt Important..

La scurt timp dupa publicarea acestui post, voi sterge definitiv blogul..
Motive destul de personale; persoana caruia ii este dedicat orice de pe acest micut site m'a dezamagit enorm... Si nu doar prin ce a facut, ci si pentru ca nu a avut curajul sa fie sincer si sa nu'mi mai dea iluzii si sperante false. in timp ce defapt sufletul lui nu'mi mai apartinea de mult Mie..
Probabil nu voi mai scrie deloc..... Nu stiu daca ma mai simt in stare sa o fac...
Imi pare rau...

16 sept. 2011

Waiting for you.

Daca te'ar ajuta sa poti fi fericit, te'as minti ca sunt bine si ca am reusit sa fac macar un pas fara tine...Te'as minti din iubire, lasadu'te sa'ti continui drumul fara amintirea mea in sufletu'ti plapand.
Adevarul in schimb, este ca nu am reusit sa inspir fara ca aerul sa nu'mi intepe cu violenta inima; simt cum talpile ma ard ori de cate ori incerc sa pun picioarele pe pamant, nu reusesc sa pasesc inspre un loc anume fara sa te am aproape de mine. Simt cum mii de picuri de gheata imi inunda ochii cand cineva, din intamplare, iti pronunta numele, iar ghimpi amari imbibati in amintiri imi fac sufletul sa sangereze de dorul tau. 
Cat masochism imi provoaca iubirea pentru tine; am ajuns sa ma complac murdar in durerea mea inutila, am prins chiar si gustul dulce al amaraciunii datorita sperantelor ce imi oferi din cand in cand, amintindu'ti de monstrul din mine.
Nu pot face nimic sa opresc macar una din armele mortale ce ma strabat, asteptarea este singurul lucru de care sunt in stare; asteptarea ta..
Mi s'a spus ca asteptarea mea nu e in zadar, de asta voi fi mereu pregatita sa'ti spun cata iubire ai uitat sa porti cu tine cand ai plecat....

14 sept. 2011

Cascada asteptarii.

Nu am incetat niciodata sa sper ca te vei intoarce, desi poate ar fi timpul sa o fac..
Am luptat cu toata fiinta mea sa nu renunt la nimic din ce a fost al nostru si acum apartine trecutului; trebuie sa stii ca mi'e foarte greu sa merg inainte cu capul aplecat inspre pamantul umed de lacrimi, presarand cu teama urma pasilor mei in speranta ca, in timp, o vei urma...
Unii ma numesc nebuna, altii instabila psihic: apartin ambelor categorii, dragostea ce'ti pot m'a adus intr'un stadiu de nedescris, in care mi'e greu sa mai privesc pe cineva in ochi, iar atunci cand intamplator auzul meu intalneste alte glasuri, cauta in notele stonate sunetul suav al glasului tau. Zi de zi caut cu disperata neliniste trasaturile chipului tau dulce in oameni prea goi de suflet si plini de ura. Nu m'am oprit o secunda din a'ti repeta in gand cat te iubesc, iar inima mea plange necontenit, tulburata de amintirea ta.
Aud multe pareri si vorbe, dar nu mai ascult cu adevarat de mult nici un sunet sec provenit de la altii; stiu ca orice ar spune, sentimentele mele pentru tine nu s'ar schimba oricum pentru ca nu asta imi doresc.
Sunt una din persoanele dificile, care supravietuiesc de la o zi la alta crezand ca dupa colt se ascunde iubirea candva pierduta; caut mereu amintiri ce mi'au scapat din gand o vreme, si le curat de praful timpului cu lacrimi crunte ce te cauta pana in maduva trupului meu.
Desi stiu ca scriind aici nu voi rezolva nimic, ci voi pierde alte minute din cautarea cararii spre tine, nu abandonez niciodata speranta ca intr'o zi vei citi , si te vei recunoaste printre randuri.

Te'am rugat sa nu uiti niciodata ca te iubesc; inca sunt aici, pe malul cascadelor reci ce'mi poarta suferinta departe. Sunt aici, doar ca sa te astept sa ne scaldam impreuna in apa limpede ca zarea ochilor tai...

Miercurea fara cuvinte! Amintiri.

4 sept. 2011

Tu ramai oricand..

Ma regasesc agale in cumpatul uitarii,
In zilele ce trec fara de mila, simple;
Nu am sa tac cuvintele'nchinarii
Ci am sa am de tine a le umple...

Pe drumul vesnic de dureri si patimi
Sunt pregatita sa infrunt iubirea ta,
Sa spal o amintire cu dulci lacrimi
Spunand fara regret ca nu te pot uita..

Pe spini incinsi ma rog sa te revad, iubire,
Sa te cuprind cu dragoste si chin,
Sa'mi lasi in suflet o ultima privire
Plina de dor, foc si venin...

Ma risc sa pierd suflarea cea de viata,
Sa las cu pasii grei o lume plina,
Pentru a tale buze, a ta fata
Pentru privirea'ti calda si inima senina...

Si chiar de'o fi tarziu sau in zadar
Un drum de lacrimi si amor cumplit,
Tu vei veni la mine iar si iar
Sa poti simti c'ai fost iubit...

Timpul va trece'agale si pustiu,
Prin norii gri si plini de ploaie rece.
Ce va urma, nici eu nu stiu,
Dar stiu,iubirea mea, tu nu vei trece!

31 aug. 2011

Printre lacrimi.

Ma regasesc a mia oara printre lacrimi..
Aici mi'e locul, in singuratatea in care m'ai aruncat fara pic de mila, fara sa vezi ca ceea ce simt pt tine strabate atata amar de timp incat pare a nu se mai pierde in veci. Privesc tavanul albastru pe care tocmai am lipit stele fosforesente; imi zic ca poate acum esti bine, sanatos..fericit. Nu am siguranta asta, nici nu ma lasi sa preiau zambet din bucuria inimii tale. Continui sa ma tii in calvarul acesta nesfarsit, scaldandu'ma in notele de pian ce'mi alina obrajii de dor.
Ai plecat. Pot sa te intreb daca intradevar te astepti sa te uit si sa nu te mai iubesc? Daca intradevar iti doresti asta, si daca te'ai simti implinit daca ai sti ca asta s'a intamplat? ..
Si daca ai afla ca sufletul meu e lesinat de cand nu mai esti, iar gandul meu te cauta in orice amintire ramasa, ca ochii mei te cauta in fiecare privire de pe strada si corpul meu se indreapta in fiecare zi spre locul unde esti acum... ? Oare nu ti'ai da seama ca te port in gand si suflet oriunde pasesc, iar fiecarui centimetru patrat pe care am calcat i'am lasat o lacrima pentru tine, sa ma poti urma? Poate peste ani vei regasi drumul recunoscand ramasitele pasilor celei carui ,candva ii sopteai dulce “Te iubesc” ; cea care ai lasat'o sa se chinuie in promisiunile tale uitate de timp, cea pentru care insemni totul, fara nici o limita.
Daca ar fi sa mai am un fir de speranta pierdut undeva in mine, acela ar fi de a te revedea macar o data in urmatorii ani, pentru a avea posibilitatea sa'ti spun ca faci parte din mine, pentru tot restul vietii ce'mi va urma.
Poate candva, undeva in ceruri, ne vom reintalni, ne vom zambi si ne vom iubi ca doi rataciti copii de'a vietii vant...