20 mar. 2012

Stiloul, Cel mai Bun Prieten!


13 Septembrie 2010 : O zi caldă de toamnă a purtat pe aripile frunzelor sale dorul de a'mi pune gândurile pe hârtie. M'am jucat cu literele limbii dragi pe un portativ priv de note muzicale; tot ce am putut afla printre rânduri au fost spații goale ce așteptau să fie îmbogățite de gustul unor rime. Așa că stiloul meu a urmat conturul minții mele, iar primele versuri au fost banale, ca la 15 ani.
“Aș vrea să te ating,
 În brațe să te cuprind,
 Să'ți spun când te privesc
 Ce mult eu te doresc..”
A continuat să fie o joaca, doar eu și stiloul meu: acel prieten ce nu m'a abandonat niciodată, oricât de greu mi'a fost. A trecut prin multe; deseori mă supăram pentru tristețea ce punea pe hârtie și nu'i mai vorbeam ore, zile întregi. Însă mereu m'a făcut să'i simt așa mult lipsa încât mă întorceam la veșnica noastră prietenie scuzându'mă cum știam mai bine și frumos.

Atunci când lacrimile îmi inundau fața, doar el îmi spunea “Scrie'ți durerea, nu o lăsa să te înnece așa profund!”. Asta da prietenie, nu ca cele superficiale ale lumii din jur. Trebuie să știi mereu să'ți alegi prietenii; stiloul, unindu'l inimii, îl faci să vorbească pentru tine, îl faci să te înțeleagă așa cum nimeni nu o face. 

El, prima mea dragoste, primul meu prieten; atât de multe roluri are și niciodată nu a reușit să mă dezamăgească. Ori de câte ori mă aproprii de el și am intenția să'l rog să mă ajute să'mi împac cuvintele din mine, simt un fior ce'mi pătrunde până în măduva oaselor să caute până și ultimul fir de sentiment din mine. 

Ah, și dacă ar ști toți ceilalti ce frumos este să scrii, ce frumos este să dai grai sufletului tău, ființei tale, poate toți ne'am face înteleși mai ușor și am evita confuzia și aglomerația sentimentelor ce străbat făpturile noastre.
Dragostea; ea face ca totul să fie posibil. Îmi amintesc un citat “La atingerea dragostei, oricine devine poet.”, și atunci de ce nu lăsăm ca acest minunat ingredient să ne ajute să trăim mai frumos?
Iubește, fă'te iubit cum știi tu mai inocent și senin!
Lasă notele corzilor tale vocale acasă, nu ai nevoie decât de o foaie, stiloul tău norocos și multă dragoste și pasiune.

20 Martie 2012:
“Ori de câte ori mi'apari în gând
Inima'mi grăbit tresare,
Și nu este de ajuns cu'n rând
Să'ți spun cât te iubesc de tare!”

Acest articol este inscris in competitia Blog Power editia 14 . 

7 comentarii:

  1. Ti-ai ales un prieten de nadejde ce nu te va lasa sa suferi in tacere.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos,el e mereu alaturi de noi..cand ne e greu ,cand ne e bine si mereu ne ajuta sa transpunem sentimetele pe o foaie de hartie.Un prieten ce mereu il vom avea cu noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. sa stii ca ai dreptate ca dragostea iti da inspiratie.
    eu acum sunt in pana de idei :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi s-a facut dor de stiloul meu, careia i-am fost fidela 12 ani. Acum sta abandonat pe undeva printr-o cutie la parintii mei acasa si locul lui a fost luat de pixuri banale si lipsite de personalitate. :(

    RăspundețiȘtergere
  5. :) Intr-adevar...cand doare si scrii...durerea nu mai este atat de acuta:)

    RăspundețiȘtergere
  6. imi place modul cum ai pus accentul in prietenia voastra, adica pe dragoste... mi se pare ca ti ai descoperit drumul:)

    RăspundețiȘtergere
  7. O prietenie ca a voastra mai rar! Asa e, cine are nevoie de corzi vocale cand stiloul stie sa cante, sa strige si sa sopteasca?

    RăspundețiȘtergere