Printre lacrimi.

Ma regasesc a mia oara printre lacrimi..

Aici mi'e locul, in singuratatea in care m'ai aruncat fara pic de mila, fara sa vezi ca ceea ce simt pt tine strabate atata amar de timp incat pare a nu se mai pierde in veci. Privesc tavanul albastru pe care tocmai am lipit stele fosforesente; imi zic ca poate acum esti bine, sanatos..fericit. Nu am siguranta asta, nici nu ma lasi sa preiau zambet din bucuria inimii tale. Continui sa ma tii in calvarul acesta nesfarsit, scaldandu'ma in notele de pian ce'mi alina obrajii de dor.

Ai plecat. Pot sa te intreb daca intradevar te astepti sa te uit si sa nu te mai iubesc? Daca intradevar iti doresti asta, si daca te'ai simti implinit daca ai sti ca asta s'a intamplat? ..

Si daca ai afla ca sufletul meu e lesinat de cand nu mai esti, iar gandul meu te cauta in orice amintire ramasa, ca ochii mei te cauta in fiecare privire de pe strada si corpul meu se indreapta in fiecare zi spre locul unde esti acum... ? Oare nu ti'ai da seama ca te port in gand si suflet oriunde pasesc, iar fiecarui centimetru patrat pe care am calcat i'am lasat o lacrima pentru tine, sa ma poti urma? Poate peste ani vei regasi drumul recunoscand ramasitele pasilor celei carui ,candva ii sopteai dulce “Te iubesc” ; cea care ai lasat'o sa se chinuie in promisiunile tale uitate de timp, cea pentru care insemni totul, fara nici o limita.

Daca ar fi sa mai am un fir de speranta pierdut undeva in mine, acela ar fi de a te revedea macar o data in urmatorii ani, pentru a avea posibilitatea sa'ti spun ca faci parte din mine, pentru tot restul vietii ce'mi va urma.

Poate candva, undeva in ceruri, ne vom reintalni, ne vom zambi si ne vom iubi ca doi rataciti copii de'a vietii vant...