Gripa Iubirii.

Cat de rece poate fi apusul stancilor de toamna,

Si cata umbra lasa'n urma frunza timpului;

Pe amintiri se'aseaza a'ngheturilor doamna

Ce mantia isi poarta'n ranile sufletului...

Trairi cu aripi albe se'nalta catre cer

Si las in urma lor petale rosii foc,

Se duc fara de urma, iar eu inca mai sper

Sa pot pastra iubirea ce mi'a ramas in loc...

Ce trist e far' de soare, far' de zori,

Ce trist pustiul gri ce'aduce fum

Si'nghite o fericire printre nori

Sau ce a mai ramas din ea, doar scrum...

Atata lupta fara sens, atatea lacrimi

Cata iubire am stiut a darui, nu stii,

Tu m'ai trimis sa lupt cu greu in patimi

In care'n veci si niciodata nu vei fi.

M'ai condamnat la moarte si la ger,

La frig si planset de rubin si dor

Si ai uitat ca inca'mi porti inel

Ce ti l'a daruit cu drag al meu fior.

Uitase'si pana si de vorbe ce mi'ai spus,

De promisiuni si de dorinte false,

M'am lasat purtata in propriul meu apus

De amintiri si de regrete roase...

Oh, moarte, de'ai veni odata'n chip

Sa ma poti lua cu tine doar o clipa

Sa pot sa ma desprind de'al vietii ritm

Si sa ma vindec de'a iubirii gripa...