Cascada asteptarii.

Nu am incetat niciodata sa sper ca te vei intoarce, desi poate ar fi timpul sa o fac..

Am luptat cu toata fiinta mea sa nu renunt la nimic din ce a fost al nostru si acum apartine trecutului; trebuie sa stii ca mi'e foarte greu sa merg inainte cu capul aplecat inspre pamantul umed de lacrimi, presarand cu teama urma pasilor mei in speranta ca, in timp, o vei urma...

Unii ma numesc nebuna, altii instabila psihic: apartin ambelor categorii, dragostea ce'ti pot m'a adus intr'un stadiu de nedescris, in care mi'e greu sa mai privesc pe cineva in ochi, iar atunci cand intamplator auzul meu intalneste alte glasuri, cauta in notele stonate sunetul suav al glasului tau. Zi de zi caut cu disperata neliniste trasaturile chipului tau dulce in oameni prea goi de suflet si plini de ura. Nu m'am oprit o secunda din a'ti repeta in gand cat te iubesc, iar inima mea plange necontenit, tulburata de amintirea ta.

Aud multe pareri si vorbe, dar nu mai ascult cu adevarat de mult nici un sunet sec provenit de la altii; stiu ca orice ar spune, sentimentele mele pentru tine nu s'ar schimba oricum pentru ca nu asta imi doresc.

Sunt una din persoanele dificile, care supravietuiesc de la o zi la alta crezand ca dupa colt se ascunde iubirea candva pierduta; caut mereu amintiri ce mi'au scapat din gand o vreme, si le curat de praful timpului cu lacrimi crunte ce te cauta pana in maduva trupului meu.

Desi stiu ca scriind aici nu voi rezolva nimic, ci voi pierde alte minute din cautarea cararii spre tine, nu abandonez niciodata speranta ca intr'o zi vei citi , si te vei recunoaste printre randuri.

Te'am rugat sa nu uiti niciodata ca te iubesc; inca sunt aici, pe malul cascadelor reci ce'mi poarta suferinta departe. Sunt aici, doar ca sa te astept sa ne scaldam impreuna in apa limpede ca zarea ochilor tai...