2 nov. 2011

Atat de greu.

A fost atat de greu sa'mi retin lacrimile astazi. Am facut cativa pasi in incaperea mica ce locuiesc, si pana ce mi'am dat seama ca degeaba pasesc din camera in camera, in cautarea ta, picuri calzi spalau deja chipul meu...

A fost atat de greu sa vorbesc astazi. Orice sunet parca nu'si avea rostul in tot acest infern lumesc, orice as fi putut spune nu ar fi fost complet in acest univers mult prea lipsit de dragoste...

A fost atat de greu sa clipesc azi. Orice fractiune a acestei miscari m'a facut sa sper ca atunci cand pleoapele mele s'ar fi redeschis, ochii mei te'ar fi putut vedea alaturi de mine; aceasta iluzie multiplicata miliarde de ori a provocat amara dorinta sa fiu oarba, asa as inceta poate sa sper sa te revad intr'o buna zi...

A fost atat de greu sa'mi numar zi de zi cicatricile din piele. Cele vazute, cele nevazute, au adunat intransele atata amar in tot acest timp, iar astazi s'au revarsat deodata, toate. Am fost cuprinsa de un val de melancolie, iar singurul antidot ar fi fost glasul tau. Am incercat sa privesc o ultima oara spre trecut, insa daca ai stii cate “ultime ori” au fost pana acum, te'ar sfasia pe tine insuti simtind durerea mea. Am privit cu dor spre podeaua gri inundata de urmele amintirilor, si mi'am zis ca nu am sa stiu niciodata gustul fericirii...

Ai plecat, iar odata cu pasii tai ai lasat in urma doar suspin, rani si promisiuni inutile, ce timpul nu se mai grabeste sa stearga. Arunca inelul si regretele, fii fericit. Dezleaga'mi inima din ghiarele'ti patrunzatoare, si ai sa poti fi implinit...


3 comentarii:

  1. orice inel aruncat te logodeste cu timpul, uitarea sau cu marea...

    RăspundețiȘtergere
  2. E atât de profund...
    E incredibil de frumos scris !

    RăspundețiȘtergere