30 iun. 2011

Dezordine printre ganduri..

Azi am inteles ce inseama lupta intre suparare si dezamagire, intre nervi si fericire, intre URA si IUBIRE.
Si am renuntat, m'am dat batuta in jocul acesta..
Am refuzat cu tot sufletul sa raman cu amar in fiinta'mi, si asta doar pentru ca vreau sa stiu sa pretuiesc fiecare moment ce, din pacate, acum e trecut.
Mi'am adunat ceea ce am strans in aceste 9 luni, punand cap la cap momente si lacrimi, amintiri si patimi usturatoare. In dezordinea mintii mele, am regasit puterea de a rezista, desi pentru inca putin, m'am regasit pe mine, dupa atata timp ce ma ratacisem.
Acum imi dau seama cate secunde am putut irosi, fara sa pot sa'i spun ca il iubesc, acum vad ca iubirea noastra a durut mereu, si poate chiar asta am iubit pana ne'am consumat si ultima soapta.. Pana si ultimul “Te iubesc” rostit cu teama de a strica acel moment magic cand sufletele noastre se reintalnisera.
Recunosc ferm ca sunt o mazochista innascuta, si poate facandu'mi rau mie, inevitabil am ranit si pe cei din jur carora le pasa un timp de mine. Ceea ce a fost uimitor in toata viata mea, e faptul ca in ciuda greutatilor si rautatilor din mine, cineva totusi a fost curajos si a incercat sa ma iubeasca, desi intr'un mod care eu nu l'am inteles niciodata. Il apreciez din toata inima pentru incercarile lui, si ii doresc numai fericire alaturi de cineva care sa merite intradevar ceea ce el stie sa daruiasca cu atata drag. Si chiar daca nu va citi niciodata aceste randuri, ii cer iertare ca monstrul din mine s'a eliberat, distrugand orice atom de armonie dintre noi.
Desigur, haosul din mine vorbeste, nehotarat pe care argument sa continuie randuri inutile si necitite de nimeni, asa ca voi lasa lacrimile sa prinda glas, inundand pentru un moment vocea stricaciunii mele.

Simt ca nimic pe lumea asta nu ar trebui sa se gandeasca la mine, asa ca oricine ai fi, citind din intamplare si nenoroc aceste randuri, nu ezista sa crezi ca sunt un nimeni, pentru ca acesta este adevarul. Atunci cand o persoana isi pierde sufletul si iubirea, e ca si cum nu ar mai exista pe Pamant, iar acea persoana sunt eu. Unii spun ca sunt anormala pentru aceste timpuri, datorita micilor daruri de la Dumnezeu, altii spun ca sunt menita sa trezesc lumea la adevarata importanta a vietii, aceasta fiind Adevarata Iubire. Nimeni nu are dreptate..
De cand socializez non-stop cu peretii camerei mele, am inceput sa ma ascult pe mine, iar tot ce aud din interioru'mi este un mare gol sumbru. Nu cred sa fi fost vreodata plina de emotii inauntru, desi amintirea ce'mi strabate gandurile acum este fiorul ce'mi daruia el cu notele dulci ale vocii lui. Acum in schimb, sunt....un nimic... Ma privesc cu frica in oglinda, si tot ce vad este o umbra transparenta, cu chip de monstru. Si asta ma simt, asta sunt,
Degeaba lacrimi cad si trupul imi suspina pentru ceva ce a ramas numai un vis, si e doar in inima mea gazduit. Probabil la el nu a ramas nimic, sau... Poate la fel ca si mine, a ramas o umbra de amintiri, la fel de pierduta ca sufletul meu.....

26 iun. 2011

Pain.

Ce e durerea sufleteasca?..
Cati ar stii raspunsul la aceasta intrebare?
Cati ar sti sa explice in cuvinte acest sentiment ce omoara lent sufletul, ce ucide in interior, fara pic de mila?
Cati au ajuns la extremul dintre infernul lumesc si cel subteran?
Cati au simtit pe propria piele cum inima moare in piept, cum refuza sangele, dandu'l pe dinafara?
Cati au simtit cum este sa incerci sa resuscitezi viata in propria fiinta, fara pic de rezultat?
Cati si'au vazut setimentele distruse in mii de vise iluzioniste, unic fruct al imaginatiei umane?
Cati s'au uitat in urma cu jale, vazand urmele de senge lasate de proprii pasi?
Cati s'au intors din propriul mormant sa'si revada , candva speranta la suflarea vesnica?
Cati au ramas in loc, asteptand o reintoacere a unui sentiment pierdut in prapastia vietii?..
Cati au murit pentru dragoste?..
Si totusi..Ne ostenim sa credem ca inca exista acel sentiment care sa ne reinvie, si asa, asteptam neincetat zi de zi, atarnand de un fir de speranta.
Asteptand ce?..
Chiar, asteptand ce, cand totul e asa plin de rautate si suferinta...
Asteptand fiinta vie care ne'a promis candva ca va veni sa ne scoata din mormant... Mormant zidit in ciment, de insasi iubirea noastra, unica salvoatoare, dar pentru putin...

25 iun. 2011

You're there.

 

Mi'am facut loc printre crapaturile vietii.
Si am inteles debea atunci cand am ajuns in fata unei prapastii ca dragostea, uneori, depaseste orice obstacol. Atunci m'am aruncat fara teama in gol, stiind ca acolo te voi regasi pe tine...

14 iun. 2011

Singurul Adevar


"-Si daca totul a fost un vis, de ce acum plang ca s'a terminat?...-

  -Pentru ca nimic dureaza la nesfarsit...-

  -Imposibil, dragostea ce o simteam in vis nu a disparut, nu poate.. Nu o las eu sa dispara, si nu o voi lasa nici atunci cand voi fi doar lut, pentru ca e insasi viata din mine, insasi lumina in atat intuneric..-

  -Trebuie sa o lasi sa plece.. Intelege ca nu are rost, e doar o iluzie!-
 
  -NU, nu este doar o iluzie. Este REAL, mai real decat crezi. Si daca ai vrea, daca ai crede, ai putea sa si atingi sentimentul din mine, tocmai pentru ca exista poate mai mult decat existam noi toti pe Pamant..-
  
  -Tresteste'te, nu exista lucru care sa existe mai adevarat decat noi! Nu mai visezi acum, incearca sa vezi realitatea..-
  
  -Eu vad realitatea: vad cum iubirea stapaneste orice miscare din mine, cum ma face sa lupt sa regasesc acel vis, acel inger.. Eu vad toate astea, aceea oarba esti tu..-
  
  -Sunt doar copilarii, in cateva zile nici nu'ti vei mai aminti de visul tau tampit. Acuma lasa'ma cu prostiile tale in pace!-
  
  -Tu nu gandesti cu inima.. Nu vezi ca acel vis e parte din mine. Este 99% iar eu sunt restul de 1%. Probabil daca ar inceta sa bata intr'o zi acea iubire din mine, nu as mai fi, existenta mea ar ramane doar o amintire.. Dar visul nu dispare, nu poate.. A trait deja 8 luni in mine, si va continua sa traiasca pana in veacurile cele mai indepartate...-"
 

Nu poti nega dragostea din tine, niciodata.. Uneori poate fi singurul adevar ce te calauzeste pretutinde in viata, si nu te abandoneaza niciodata, oricat ai gresi.......

2 iun. 2011

Parte din mine..


M'am ascuns in mine vrand sa dispar din viata celorlalti. Dar, n'am reusit decat sa uit.. Sa uit de cum am fost si ce as fi vrut sa fiu.. Sa uit de visele'mi desarte si sperantele moarte si cazute din copilarie..

Am lasat lumea sa preia bucati din mine, fara a trage o linie de limita in dreptul inimii. Nu eram pregatita, si nici acum nu sunt,desi.. E prea tarziu.

Nu a mai ramas nimic din mine, din "EU" cea adevarata,ce candva visa la o viata fericita. Au luat tot din mine,incat nu a mai ramas nimic,in afara propriei mele iluzii,ce acum este exact ceea ce nu as fi vrut niciodata sa devin, dar.....

Iubirea ia totul, pana insasi sufletul..Insa uita sa mai dea ceva in schimb...Ceva oricat de minuscul sau nesimnificativ....