22 oct. 2012

A fi om.


Imi amintesc cand m-am confruntat cu aceasta problema pentru prima oara. Eram un pici de clasa a cincea, emigrat din Botosani in Targu Mures la matusa mea. Prima zi de scoala a fost ingrozitoare:
- De ce vorbesti asa ciudat?
- Dar nu vorbesc ciudat... - deja aveam lacrimi in ochi, nu stiam ce sa spun si nici cum sa vorbesc sa par si eu normala.
Dupa mai putin de un an m-am mutat definitiv in Italy. Nu stiam nici macar un cuvant, si mai rau, nici nu intelegeam ce vroiau ceilalti de la mine. In prima mea zi de scoala aici m-am facut de ras incepand a rade cand unul din colegii mei a spus ca joaca fotbal, pentru ca fotbal in italiana se spune "calcio" si ma gandeam cum face sa se joace cu, calciu :)). Eram singura straina din clasa, si nu aveam nici un ajutor de la nimeni. Inca imi amintesc ca toti ma evitau; dintr-un motiv sau altul ma considerau retardata. 

Dupa nenumarate studii individuale acasa, batandu-mi capul pe cartile vechi de lectura ale mamei, am reusit si eu sa prind putina coerenta in a vorbi, insa cum ceilalti ma ignorau nu aveau cum sa stie ca eu intelegeam ce spuneau:
-- Iti place sa mananci hamburger? Ah,stai ca tu defapt nu sti sa vorbesti.- spune unul din colegi.
-- Ba chiar stiu, si da, imi place. - am observat cum toti amutisera dintr-o data. 
Dar tot nu conversa nimeni cu mine pentru ca incepusem sa invat mai bine ca ei la scoala. Si la sfarsit de an mi-au reprosat ca sa imi fie rusine ca am luat premiu, pentru ca si-l meritau altii.
Am trecut peste asta, deoarece mi-am dat seama ca nu conteaza ce cred altii, nu depind ei de viitorul meu. Asa ca am continuat sa fiu eu insami cu riscul de a fi urata de toti. Si uite motivul pentru care prietenii mei sunt romani sau straini, in nici un caz italieni.
 
Chiar si dupa atatia ani de strainatate intalnesc persoane care mi se adreseaza in mod vulgar pentru ca sunt romanca. Dar nu ajuta sa-mi pun mintea cu cine nu merita, nu? Asa ca le zambesc si merg mai departe. 

Dar de ce tot rasismul acesta?
Este atat de urat sa judeci in baza limbii vorbite, religiei si tara natala. Pana si copiii mici fac aceste diferente groaznice.
A educa copilul sa convietuiasca printre oameni de diferse etnii inseamna sa-l pregatesti deja sa se descurce in lumea adultilor, sa comunice si sa aiba aproape persoane si stiluri de viata diferite de cele proprii. Nu face diferenta nimic, toti suntem creati in acelasi mod, toti suntem oameni, toti avem sentimente si o inima care bate pentru a trai. 
Uneori as vrea sa ies pe strada si sa tip ca sunt romanca si sunt mandra de asta, pentru ca datorita esecului economic din tara mea natala am invatat sa fiu om adevarat, si nu monstru ce face diferenta intre o piele alba sau neagra!

Acest articol participa la competitia "Blog Power, editia 44 .

Multimi
Ochelari de cal 
Rasism 

20 oct. 2012

Inima, trup si suflet de femeie.





Ascultă femeia când te priveşte, nu când îţi vorbeşte. Ascultă-i lacrimile şi zâmbetul, şi nu inutilităţile ce le spune, pentru că inima ei nu vorbeşte prin glas, ci se contopeşte cu zâmbetul, privirea şi lacrimile ei.Nu o certa când se supără din nimicuri, pentru că acel nimic a provocat un tzunami de lacrimi în inima ei; picături ce, probabil, nu au curaj să se dezlănţuie şi pe obrajii ei roşii de tristeţe. Ea întotdeauna va avea capacitatea să suporte şi să îndure ca o adevărată eroina toate greutăţile ce o năvălesc, apreciaz-o pentru asta! Deşi va trece peste, de multe ori, asta nu înseamnă că nu va avea nevoie de sprijinul tău să o facă; poate nu există suferinţă pe care să nu o învingă, oricât de mare ar fi, însă bucăţelele din inima ei trebuie adunate cu grijă, iar ea nu o poate face singură.O vei vedea alergând prin ploaia caldă de vară, jucându-se cu stropii norilor ca un copil mic şi firav, pentru că defapt asta şi e.Ori de câte ori nu va şti ce trebuie să facă, îmbrăţişeaz-o. Căldura braţelor tale o va ajuta să îşi adune ideile şi să facă ceea ce trebuie la momentul potrivit. Nu o judeca dacă va alege greşit, îşi va da seama mai târziu pe propria piele, deşi o va durea. Însă o femeie învaţă doar atunci când e înecată în lacrimile propriilor decizii; dacă va alege însa sa refaca aceeaşi greşeală mereu, înseamnă că iubeşte prea mult ca să poată recunoaşte adevarul necruţător şi să se resemneze.Îţi va fi greu să o înţelegi, probabil nici nu vei reuşi vreodată să o faci, însă crede-mă, ea apreciază cu adevărat faptul că o accepţi aşa cum este şi că îi arăţi că încă o doreşti, în ciuda tuturor nebunelilor ce-i trec prin cap.Îţi va fi greu să o suporţi, probabil nici nu vei reuşi în unele momente cruciale, însă aminteşte-ţi că oricât te-ar enerva câteodată, va fi mereu dispusă să-ţi fie alături când vei avea nevoie.Îţi va fi greu să o iubeşti, probabil nici nu vei reuşi să o faci pentru totdeauna, însă dacă vreodata ai simţit dragoste pentru ea, chiar şi pentru o secundă, inima ta va păstra mereu un colţişor special pentru ea, care se va lumina de fiecare dată când îi vei auzi vocea. Poate nu crezi ce îţi spun acum, dar dacă şi ea te-a iubit cu adevărat, îi va fi imposibil ca atunci când îi vei spune că a rămas la fel de gingaşă şi frumoasă ca odinioară privirea-i în lacrimi să nu-i strălucească de bucuria revederii tale.

6 oct. 2012

Specialul dintre pagini.



Ma regasesc fugind printre sute de straini cu figuri totusi cunoscute, rasufland un aer incetosat imbibat in miros de brad. Printre nenumaratele priviri uimite am cazut pe o iarba frageda precum cashmirul. Unul cate unul, chipurile din jurul meu s-au asezat langa mine creand un cerc enorm, din care mi-ar fi fost imposibil sa mai plec.
- Va cunosc?
- Buna, draga mea! Sunt Georgiana, nu vezi? M-ai citit acum doua saptamani si deja m-ai uitat?
Inainte sa deschid gura sa ma pot apara cumva, simt o mana usoara pe umarul meu:
- Pe mine ma mai recunosti?
- Soni! - Gura jumatate cascata, privirea mea pierduta spunea totul..
Incep apoi cu totii sa se prezinte, desi deja stiam cine sunt. Si totusi semanau atat de bine cu personajele din mintea mea incat mi-era greu sa cred: Geo, aceasi roscata tupeista si foarte curioasa; Soni nepasatoare si trista. Pana si Veronica cu al ei Eminescu arata la fel!
Am stat noi la povesti si glume, dar nu ma mai simteam parte din acea lume...
Asa ca plec tiptil prin fumul dens, incercand sa imi regasesc pasii de-odinioara. Atata nostalgie; eu nu mai scriu de mult si totusi, ce pot sa fac? Ce sens mai am acum oare?
Tot meditand in liniste, incep sa plang...pana sa-mi dau seama ca nu sunt singura.
Toti eroii lumii mele imi vin alaturi. Sute de spirite ma imbratiseaza, facandu-ma sa simt viata cum se scurge din mine, iar timpul ramas nu mai este mult.
Tinandu-se de mana incep sa adune nenumarate frunze pe care incep a scrie:

"Sa fii iubit si fericit
Ca soarele si luna
Sa nu te simti neimplinit
Cat timp ai voie buna!"


"Si daca pleci din nou acum
Tu nu te mai intoarce
Caci te-am iubit neincetat
Si suflul nu-mi da pace!"


"Te iubesc si azi, si maine
Si chiar in veci te voi iubi
De-ai fi acum aici cu mine
Din brate nu te-as dezlipi!"

Toate versurile imi inunda mintea, inima, in timp ce toti scriu frunze colorate.
Fiecare din ei mi-a adus in dar o frunza in care mi-am regasit sentimentele. Eminescu mi-a si soptit un indemn, inainte de a pleca "Poet nu e acela care scrie poezii, ci acela care are inima plina de duhul vietii! Trezeste-te si traieste!"
Apoi am ramas singura; eu cu teancul meu de foi.
Uitandu-ma printre ele observ ca acum sunt goale, insa grele de ganduri nescrise.
Acum a venit vremea sa le umplu eu cu tot ce as fi putut scrie si nu am facut-o.
E bine sa pastram din fiecare carte cate ceva: fie un proverb fie un vers sau un nume. Pana si cea mai simpla carte din lume detine comori pe care, daca stii sa le folosesti, devii bogat sufleteste!
Atunci cand citesti  nu esti niciodata singur!

Acest articol participa la competitia "Blog Power editia 42".
Alti participanti.
Inca se citeste, poate nu ce trebuie
Citesc!
Carti, te fac neprost!