Mi'am ingropat iubirea in propria'i memorie..

Chip pierdut in raza amintilor intunecate, caci nu mai esti..Tu esti departe..

Am incercat, n'am incetat sa te iubesc pentr'o secunda, dar ce folos cand tu urasti ast sentiment ce poarta cu usurinta pe culmile fericirii? Nu stii ce e iubirea, suflet negru si pierdut. Nu stii ca sa iubesti cu suflet, nu cu trup. Uita'te'n urma, zi'mi ce vezi, liniste, dar nu e drumul ce doreai sa'l urmezi. E gol, e liniste, singuratate, sunt eu.. Ador singuratatea linistii depline, cand tu revii in aste ganduri si cu vocea'mi batui a mea durere. Dorul catre tine incerc sa inec, dar prin simplul fapt de a'mi dori sa nu te mai iubesc, eu tot mai mult la tine ma gandesc. Cu caat as vrea eu sa te uit acum, zadarnica'ncercare va piere ca un fum, iar urma buzelor plapande'n aer va ramane. Amintirea ce ma'mbata in vis, cand doar o sarutare imi doream, o ultima privire cu care sa'mi citesti iar nemurire'n sentiment. De ce nu crezi? Nu pot sa'ti fac eu nici un rau, nu voi putea sa'njunghii a mea inima la tine.Nu pot sa ma predau infernului diavolesc ce paste a mea neliniste clipa de clipa, asteptand sa mor din dragostea care ti'o port. Eu nu renunt, dar imi ingrop iubirea, acolo va ramane, lucru sfant, pan'o vei gasi, acele moaste ce'ti va adora inima deplina. Deschide'i usa ce o astepta de mult, va curata ca mir acel perete'nnegurat, va avea grij'a te iubi ca pe un rege, dar tu salveaz'o din intunecat..