Draga Mos Craciun,

Iti scriu din obligatie, chiar daca stiu ca nu'mi vei putea indeplini dorinta.. Eu nu cred in tine, nu, nu cred in fortele tale, in miracole, de asta sunt asa convinsa ca nu se va intampla nimic nici de Craciunul asta. Un alt an al umilei mele vieti ce se va scurge ca toti altii ce au mai trecut, anul asta cu o picatura de melancolie in plus pe obraz, uitandu'ma pe geam cum fulgii mari isi fac drum printre cerul de ajunul bucuriei mari. O noua nastere a lui Hristos, pentru noi.. Eu, unica persoana care nu zambeste, nu apreciaza aceasta jertfa, nu are inima impacata. Si orele se scrug, raman din ce in ce mai putine minute pana cand vei sosi si la casa noastra, asa cum se zice din batrani, dar eu nu'mi doresc nimic, deci nu veni pe la mine, te rog. M'as intrista prea mult sa te vad cum ii faci pe toti fericiti cu un simplu obiect minuscul, o dorinta indeplinita, cum aduci seninatate pe unde treci, si cum eu ma inchid in globul meu de sticla, in spatele bradului, ascunsa parca de un scud care ma fereste de magia sarbatorilor de iarna, de fericire, de iubire. Un scud ce nu reuseste sa ma apere de suferinta, din pacate. Voi sta acolo daca vei veni, nu am de ales, pentru ca nici nu indraznesc sa'ti cer ceva pentru mine. Si nu vreau sa'mi aduci ceva ce nu'mi doresc. Anul asta, numele meu nu va fi pe lista ta, stiu, ma sterg singura din lista fericirii, pentru ca nu are rost sa imi creez sperante desarte pentru o singura dorinta inutila, care oricum mi'ar provoca mult rau, ca intotdeauna, si de departe. Nu'ti pot cere o calatorie, nu, si nici un telefon, sau un caiet. Nici macar un zambet nu ti'as cere, ar fi prea mult pentru cineva care merita totusi foarte putin, aproape de nimic. Nu ti'as putea cere sa'mi vad iubirea, pentru ca e imposibil. Nu stiu daca aceasta exista, nu stiu daca e iubire, poate nu simte nimic pentru mine. Nu'ti pot cere sa mi'o lasi alauri pentru o secunda, nu'ti pot cere sa o faci sa'mi vorbeasca, nu'ti pot cere sa imi daruiasca un sarut, nu'ti pot cere nimic, pentruu ca nu mi'ai putea indeplini niciodata aceasta dorinta, de asta acum, incerc sa ma conving ca aceea a fost ultima oara cand l'am privit in ochi si mi s'a zguduit sufletul in mine la acea privire. Nu ar trebui sa imi doresc asta, stiu. Pentru ca nu ar depinde de tine, ar depinde de iubire, daca e el acea iubire. E doar alegerea lui sa ma vada, sa vina si sa ma stranga in brate si sa'mi spuna ca ma iubeste. Nu'ti pot cere tie asta, nu? Nu'ti pot cere ca el sa ma iubeasca, pentru ca nu esti in stare sa indeplinesti nici asta, tu sti doar pentru lucrurile materiale, si nu pentru sentimente. Si nu'mi pot dori toate astea, nu, pentru ca trebuie sa vina din sufletul lui, ceea ce nu se va intampla niciodata. 

Si daca ti'as cere sa ma opresc din plans, ai reusi sa'mi indeplinesti dorinta? Nu, nu ai reusi sa'mi iei durerea din mine si sa o arunci defnitiv in fundul oceanelor, pentru ca ar ajunge acolo unde am inceput eu sa creez prapastia iadului ce ma apasa tot mai tare, pentru suferinta ar fii ceva cunoscut, s'ar intoarce orium la mine, nu? Atunci ce sa'ti cer? Nu am ce, pur si simplu. Daca nu'mi poti readuce fericirea din ochii lui, pacea din vocea lui, inima dragostei mele, nu am nevoie de nimic. Nimic... Asa ca PLEACA! Si nu ma mai intreba ce imi doresc, ca ma doare din ce in ce mai tare sa iti spun ce'mi doresc si cu fiecare cuvant sa'mi dau seama cat de copilaroasa par dorintele mele irealizabile. Pleaca, si nu te mai intoarce in gand sa ma intrebi ce'mi doresc, cand defapt ceea ce imi doresc e o simpla iluzie ce dispare in timp, zi de zi, tot mai mult. Dispare, dar fara sa stearga urma iubirii, a lacrimilor, a suferintei, a durerii, si toate astea pentru ceva ce nu exista.. O iluzie.