Is not Love.

A fost vreodata?

Nu poti iubi un necunoscut. El nu m'a iubit, ma placea doar, inainte sa ma cunoasca.

Stiam ca asa va fi, nimeni nu reuseste sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt, toti ma vor schimbata.

Semplicitatea nu e un optional, esti simplu la caracter, daca asa iti sta in fire, eu sunt complicata, stiu.

Stiu ca atunci cand zambesc nu sunt mereu sincera, consider ca nu este fericire fara dragoste.

Stiu ca atunci cand pierd usor controlul nu inseamna ca ma distrez, e doar aparenta. Sunt de parere ca nu exista distractie fara persoana iubita.

Stiu ca atunci cand ma uit in ochii tai nu vezi iubire, pentru ca stiu sa o ascund, sa o pastrez pentru mine, ca protectie in caz ca nu ma iubesti.

Stiu ca atunci cand tip par nervoasa, dar ceea ce as vrea mai mult sa fac in momentul acela ar fii sa fug. Sa fug departe de tot,sa nu aud tipetele de durere, sa nu spun ceea ce gandesc la nervi, sa plang in liniste fara sa ma vada nimeni.

Stiu ca prima impresie e diferita de cum sunt cu adevarat, ca la inceput par fata ideala, dar cand ajungi sa ma cunosti mai bine, sa'mi cunosti problemele, nu mai stii cum sa fugi de langa mine.

Stiu ca singuratatea imi paste sufletul pe zi ce trece mai mult, si ca alung pe toti din jurul meu cu depresia si tristetea care ofer prin toti porii.

Stiu ca am un mod ciudat de a ma imbraca, mereu cu ceva negru sau ceva sa inspire violenta, asta doar sa dau impresia ca sunt puternica si ca inima mea nu sangereaza mai mult la fiecare pas.

Stiu ca ascult muzica dupa momente, cand prea violenta, chiar daca imi apasa ceva in piept, cand prea lenta, pe amandoua plangand ca proasta din orice.

Stiu ca ma ascund in spatele machiajului pentru a parea altcineva, alti ochi, alta privire, alta impresie. Ascund adevarata mea fata pentru a nu trada sensibilitatea de sub piele, schimb culoarea ochilor cu ajutorul culorilor pentru a ascunde starile de suflet pe moment. De asta nici acasa nu ma privesc nemachiata in oglinda, mi'e frica sa vad ceea ce vad mereu inauntrul meu, in cosmarurile mele..Mi'e frica sa vad moartea'n privire.

Stiu ca sunt ciudata prin modul meu de a fi si ca persoanelor le ia prea mult timp pentru a cunoastea adevarata "Eu", sunt de parere ca, cu cat te cunoaste cineva mai bine, cu atat te va rani mai mult cunoscandu'ti slabiciunile, trecutul, prezentul, vorbele si faptele.

Stiu ca pot rani prin cuvinte usor, atunci cand sunt nervoasa, dar nu stiu nici de ce o fac ranandu'ma in primul rand pe mine cu toate.

Stiu ca mi'e greu sa las trecutul in urma, si am idei fixe despre replici si situatii, fara a lua in considerare alte pareri.

Stiu ca de obicei ceea ce zic despre viitor se va intampla, de obicei asta fiind mereu ceva rau; n'am prezis niciodata o veste buna.

Stiu ca ma afectionez prea repede persoanelor ce imi vor zice cum mi'ai zis tu azi, ca sunt prea "Ultrasofisticata", si ca asta nu ar trebui sa se intample.

Stiu ca fug de situatii grele, de complicatii, de tot ceea ce implica folosirea inimii si nu a mintii, pentru un singur motiv: de cate ori am folosit acel organ, ce in momentul asta a incetat sa bata (doar pentru ca urmeaza sa vorbesc despre EL) am gresit, cu speranta ca persoana de langa mine sa inteleaga adevaratul sens al iubirii.

Stiu ca hainele cu care ma imbrac le aleg numai eu (oribil, stiu), pentru simplu fapt ca am o fixatie.

Stiu ca urasc sarbatorile in general, si asta doar pentru ca nu le'am petrecut niciodata in pace si liniste, alaturi de persoana iubita, sau de o familie adevarata, si chiar daca sunt egoista la capitolul acesta, ultima oara de Craciun am primit cadou un "Pix", pentru a scrie pe hartie porcarii ca acestea ce scriu acum. Mi'ar ajunge un zambet de la fiecare, sau macar de la cel pe care'l iubesc. E departe acum, a fost mereu departe, si atunci cand am avut mereu nevoie. Ca oricine, are problemele lui, si nu ma poate iubi nici el asa cum sunt. A fost mereu un bun sfatuitor cu toti, bun prieten, dar pe mine nu a putut niciodata sa ma ajute, sa'mi dea raspunsuri, sa ma asculte.

Stiu ca incerc sa fac mai mult decat imi sta in putinta, si ca suport uneori multe pe seama altora, ca imi pot da si sufletul sa  mearga totul bine, si dintr'o singura suflare pot renunta la tot, cu un adevarat motiv.

Stiu ca sunt idealista si ca imi place totusi sa visez, poate prea mult, sa sper imposibilul, sa vreau inca sa cred ca totul va fi bine, cand in adancul meu stiu ca totul e dat pierzaniei.

Stiu ca vreau sa sufar, parca as face'o anumita. Cu toate ca stiu ce'mi poate face rau, parca ma simt atrasa de asta, si sunt mazochista, da. Imi place sa sufar.

Stiu ca traiesc din amintiri, si ca unica chestie ce ma tine in viata este speranta de a fi iubita...

Uitandu'ma in sus, imi dau seama ca am probleme destule, si da, sunt complicata, nu am zis niciodata ca sunt o persoana Simpla. As vrea sa fiu, dar imi sta in sange sa ma agit, sa fiu eu, si sa ma schimb doar de la sine, cand vine din inima. Asta nu o pot schimba, ar insemna sa nu mai fiu eu, sa fie o alta persoana, cea care lumea ar crede'o "corecta", dar as fi ca un robot, comenzi rapide, si pac. La prima problema panica, explozia nervilor si...O mare catastrofa. Nu ca acum ar fii diferit, dar inca reusesc sa gandesc rational. Pacat ca gandirea logica n'are nici o treaba cu iubirea, as fii probabil femeie de stiinta renumita in lume, acum. In schimb acum ma regasesc sa scriu al "n" mesaj pe blog, in speranta de a gasi o solutie, inexista probabil.

Doare.. Si inca cat, sa stii ca persoana cu care sperai la un viitor impreuna nu reuseste sa te accepte nici pentru 3 luni. Ce este de facut? Trebuie sa ma schimb pentru ca'l iubesc, asta ar vrea el, ar vrea ea, ar vrea toti, dar ar fii oricum nefericiti duopa alegerea mea. Si n'as mai fi eu cea care comunica cu ei, ar fii alta persoana. Nu pot sa ma schimb, nu vreau, chiar daca iubesc. As face multe sacrificii pentru toate astea, dar asta nu e unul dintre ele, e ceva imposibil. Daca iubesti cu adevarat, poate nu iubesti defectele, poate nu alegi persoana respectiva intocmai pentru defecte, dar o accepti asa cum este pentru iubire. Pentru adevarata Iubire. Nu vreau sa treaca.. Doare stiind ca se repeta a mia oara aceasta situatie, e ceva gresit in mine, stiu.. Si chiar daca nimeni de pe Pamant nu va reusi sa ma accepte drept "eu'ul " adevarat, prefer sa traiesc in singuratate restul zilelor mele. Sunt complicata, stiu, dar eu nu pot iubi cu jumatati de masura, cum fac altii cu mine.

Nu pot....