Ce avea sa fie..

Ai ales aceasta strada. A despartirii, da, chiar daca nu o zici. 

Chiar daca acum stau si scriu plangand, in speranta ca prin putinele cuvinte pline de sentiment sa te fac sa te intorci din drumul tau solitar, si sa ma iei de mana, sa'mi zici ca nu e totul pierdut. 

Chiar daca stiu ca e inutil, ca nu se va intampla niciodata ceea ce'mi doresc, si ca ultima dorinta tu tot nu'mi vei mai vorbi. 

Chiar daca acum te implor cu lacrimi amare sa ma ierti pentru tot ce am facut, toate momentele negre din relatia noastra..

Chiar daca tu te gandesti acum ca nu mai au rost toate astea, eu insist sa'ti scriu, sa'ti amintesc, si sa te fac sa vezi prin ochii mei, ochii minti mele, ca sa intelegi ce vreau sa spun cand rostesc acel "Te iubesc" ce acum din pacate nu'l mai crezi.

Chiar daca poate m'ai iubit, dar nu destul, daca acum pleci si ma lasi plangand ca un copil mic si fara ajutor, stiind ca nu am pe nimeni aproape, si tu esti singurul ce ma poate salva de tot raul din jur, singurul care ma poate asculta, care vroia sa'mi asculte inima.

Chiar daca probabil nu vei citi toate astea, nu'ti va mai pasa, dar am sa fac in mod sa iti aduci aminte de mine macar prin cuvinte, daca nu prin faptul ca vreau sa'ti fiu alaturi toata viata si sa am grija de inima ta, sa nu vreau sa o mai ranesc, sa o sarut cu lacrimi dulci, sa se deschida si sa lase sa iasa suferinta din ea.

Acum iti cer iertare, iubirea mea, pentru tot, absolut tot, care, chiar daca nu ai vrut sa recunosti niciodata, eu am gresit mereu, si din vina mea consecintele toate au urmat, certuri, vorbe grele. Nu vei da ascultare acestor vorbe, stiu, crezi ca mint, sau crezi ca nu are rost. Dar pentru mine are, pentru ca te iubesc, si asta o stii.

Imi amintesc cu lacrimi in ochi cum plangeai la telefon din cauza mea, din cauza vorbelor mele, si te inteleg de ce acum nu mai esti dispus sa suferi pentru mine, pentru durerea ce'ti provoc continuu si nu mai reusesti sa suporti toate astea, crezi ca nu e iubire. Dar o fac inevitabil, asa cum ma ranesti si tu pe mine cu vorbe, cu fapte, fara sa'ti dai seama. Asa sunt si eu, dar iubirea mea iarta mereu, iarta cu greu, dar nu ramane neiertat nimic, penstru ca speram.. Speram intr'o zi sa intelegi ca oricat ar fi aparut intre noi, am fi trecut peste mereu impreuna, cu dragostea ce avea sa invinga orice rautate, orice urma a trecutului, orce chilometru ce ne desparte, si am fi invins timpul o viata amandoi. Dar tu ai ales sa se termine asa, cu nimic, si chiar de acum sper sa'mi mai zici si un simplu cuvant, sa te mai pot auzi doar o singura data, probabil in adancul inimii stiu ca esti decis spre viitor fara mine, si nu vei mai raspunde trecutului dureros ce ti'am provocat sau viitorului ce urma sa vina cu ale noastre inimi de mana. 

Numai vina mea a fost, si nu stii cat regret ca nu pot veni chiar acum la tine in fata casei, sa urlu la geam ca o nebuna si sa te fac sa iesi pe frigul asta afara, sa intelegi ca pentru mine esti si ai fost mereu totul, si vei continua sa fii, pana cand, daca iti vei mai aminti de mine te vei intoarce din drumul pe care l'ai ales singur, voi fi aici, gata sa te primesc, cu inima sfaramata de dorul tau. 

Te vei intreba acum la ce ai nevoie de mine, cand singur poate iti este mai bine, dar nu stii ca iubirea vindeca tot si te face mereu sa mergi inainte, sa visezi, sa speri, deci nu ezita daca ai ceva de spus, eu voi asculta in tacere pana cand tu vei vrea, si voi pretui a tale cuvinte ca margaritare, iar daca vrei sa nu ma mai revezi vreodata, zi'mi. Spune'mi ca nu m'ai iubit in veci si ca am fost cea mai mare greseala din viata ta, spune'mi ca ma urasti si ca regreti ca ai intalnit in cale un demon pierdut de soarta si speranta, spune'mi ca vrei sa ma uiti, dar sa o spui cu inima, sa o spui cu sufletul, cu glasul tau de inger, sa te pot auzi, si atunci voi pleca definitiv de langa inima ta. Nu stau acolo unde nu sunt dorita, si nu vreau sa'ti mai fac rau. Voi face tot posibilul sa nu'ti mai iasa'n cale amintirea mea, glasul meu, privirea mea, cuvintele mele, pentru a'ti oferi fericirea, daca tu vrei asta fara mine.

Am crezut in noi, si cum ai zis tu o zi ca stai mereu cu sufletul la gura sa nu te las, acum a sosit momentul sa ma lasi tu, daca e alegerea ta. Pacat insa ca un juramant e greu de dezlegat, si ma va lega mereu ceva de tine, un sentiment pur, de iubire nesatula, lacrimi si dureri cusute zambete la o speranta.. Zi'mi ce va fi? Ce va ramane din noi doi, tu ce vrei sa ramana?

Te iubesc, o stii deja, nu obosesc sa o repet, sa o scriu, sa o simt. Daca alegerea ta va fi ca sufletele noastre sa se desparta, nu ma poti lasa in tacere, stii asta. Voi intelege ca nu m'ai iubit, iar daca alegi despartirea inseamna ca iubirea ta nu a fost destul de mare ca sa aiba forta sa mearga mai departe. Gandeste'te, te rog, lasa'ti inima sa aleaga.. Iarta'ma pentru tot, sa iti aduci aminte ca mereu va fi cineva care sa te iubeasca, undeva in lume, sau poate nu va mai fi, nu se stie niciodata, dar te va iubi si din cele mai adanci focuri ale iadului etern, si chiar de e destinat sa faca numai rau si sa aduca tristete in inimile tuturor, va face orice ca tu sa fii fericit...
Macar tu...