318 vieti fara tine.

318 stele au cazut asupra mea, si mi'au ravasit drumul catre o eternitate in singuratate..

318 nori s'au reunit sa formeze ploaie pentru a'mi spala durerea inimii..

318 frunze s'au cusut pentru a'mi incalzi talpile de racoarea sufletului tau..

318 petale m'au mangaiat cu sunetul vocii tale, facandu'ma sa visez alaturi de stele..

318 flori mi s'au asternut pe piele atunci cand mi'a fost dor si am simtit ca daca nu suntem impreuna, imi pierd orice urma de suflare..

318 picaturi de ploaie au cazut pe obrajii mei albi, in speranta de a te imbratisa macar o secunda..

318 crengi goale s'au sfaramat cand am pasit departe de noi si am spus “adio”..

318 pietre albe s'au lovit intre ele provocand visul meu de o vara..

318 banci am ratacit cautandu'ti umbra in zadar, tu fiind departe..

318 priviri am cercetat cu disperare, incercand sa gasesc lumina din ochii tai..

318 alei am cutreerat in cautarea pasilor tai pustii..

318 aripi am construit pentru a ma apropria de tine, topite una cate una de cuvintele tale aspre de foc..

318 vise am strabatut noapte de noapte, strigandu'te sa vii sa ma iubesti in zori..

318 apusuri au trecut fara chipul tau alaturi de mine..

318 dimineti am gustat fara sarutul tau, amarandu'mi viata secunda de secunda..

318 zile am supravietuit fara oxigenul batailor inimii tale...

Ma asteapta o viata fara tine, desi cele 7633 de ore petrecute departe de tine, iubirea mea, par deja o eternitate...

Ajuta'ma sa traiesc cu tine, sau sa mor fara iubirea ta...

Promisiune

"Buna,dragul meu sot.

Iti vine sa crezi ca suntem in sfarsit casatoriti, si ziua ce tocmai a trecut a fost cea mai frumoasa din viata mea de pana acum? Si sunt sigura ca vor mai urma zile de vis si nopti de realitate pasionala, cand soarele va domni peste parul tau brun si stralucitor, lasat putin lung, iar stelele iti vor aprinde ochii nebuni de dragostea ce mi'o porti. 

Debea asteptam sa petrec fiecare secunda din zilele ce'mi raman alaturi de sufletul tau bun si de trupul tau cald, caci aveam nevoie de tine sa'mi incalzesti pielea de gheata si sa'mi linistesti tremuratul cu o imbratisare.

Acum te privesc dormind si iti vad aripile calme asezate lenes pe cersaful albastru ca marea, iar tu, ingerul meu, esti cuprins intr'un somn adanc. Iti iubesc buzele intredeschise de la visare, ochii plapanzi si genele lungi inclestate de somn. Pe fundal, drept companie a notelor de pian se aude un lejer murmur. Nu stiam ca ingerii sforaie asa placut, si totusi haios; acum pot adauga un alt rand listei de lucruri ce le iubesc la tine.

In noaptea aceasta, dupa ce am mers pana la altarul lui Dumnezeu lipita de mana ta, cu emotii carora am crezut ca nu as fi putut sa le depasesc, iti fac un alt juramant: Promit ca de acum in colo, sa'ti scriu o scrisoare in fiecare saptamana, indiferent de situatia in care ne vom afla si de sentimentele tale pentru mine, pana la sfarsitul zilelor mele. Voi scrie chiar daca in timp imi voi pierde puterea ce'mi dai, chiar daca lacrimi ma vor arunca la pamant si nu ma voi mai putea ridica cu usurinta decat cu ajutorul tau. Voi scrie chiar daca cerul va cadea asupra lumii; eu il voi tine deasupra noastra in echilibru, sa pot sa te sarut o ultima oara si sa'ti spun ca nu am incetat nici macar o secunda sa te iubesc, in ciuda problemelor dintre noi.

Accepta'mi, te rog, aceasta promisiune, si promite'mi ca nu vei judeca niciodata ceea ce simt pentru tine.

Promite'mi ca'mi vei fi alaturi indiferent de vantul de vest ce ne scutura anii, indiferent de ploile ce ne inmoaie iarba sub noi.

Promite'mi ca vei fi sincer intotdeauna si ca ma vei sustine ori de cate ori voi cadea.

Promite'mi ca ma vei accepta asa cum sunt, un mostru in interior, cu toate defectele mele si toata stricaciunea din mine.

Pentru ca eu am nevoie de tine, si am nevoie sa ma iubesti asa cum sunt.

Cu multa dragoste si emotie,

Sotia ta."

Miercurea fara cuvinte! - Garden Flowers

Am ales pentru ziua de azi florile din gradina mea :X. Sper sa va placa.

Sometimes.

Uneori as vrea sa ma vezi cum plang, si sa mi te recunosti in lacrimi, sa te oglindesti in ochii'mi lucizi si sa zici “Par cel mai frumos inger”. Iar in uimire sa privesti obrajii patati de sange ,sa'ti reinvie dorul de noi si instinctul de a ma proteja..

Uneori as vrea sa'ti aud glasul, sa ma vindeci de timpul ce trece ca sa te lasi alintat de dragostea mea oarba pentru tine. Sa'mi soptesti, cum o faceai un timp, ca nu ma vei lasa singura niciodata si'mi vei fi mereu alaturi, desi o vei face ca si acum..

Uneori as vrea sa'mi redai forta necesara sa lupt pentru amandoi, caci tu nu o faci. Te'as putea asculta o vesnicie si probabil as reinvia cu fiecare secunda mai mult, as deveni nemuritoare ajutata de notele vocii tale superbe, daca ai vrea..

Uneori as vrea sa nu uiti de mine, sa ma vrei langa tine si sa ma lasi sa am grija de sufletul ca unui prunc. Sa te mangai usor pe spate si sa te privesc in ochii minti, sa'ti spun ca te iubesc din toata suflarea ce am, caci tu ramai etern oxigenul meu ce ma mentine in viata..

Uneori as vrea sa simti ceea ce simt eu pentru tine, sa topai de fericire cand iti spun ce simt, sa zambesti din instinct cand imi vezi poza, si seara sa saruti ecranul mic al telefonului unde se afla aceea. Sa simti nevoia sa'mi vorbesti si sa ma auzi, sa ai incredere in mine ca in Dumnezeu si sa te lasi in seama mea, cu siguranta ca te voi proteja de orice rau si orice rana, si te voi veghea de'a pururi in vecie.

Uneori as vrea sa imi destainui durerea din sufletul tau, sa pot sa o vindec cu cele mai dulci versuri si mangaieri sufletesti, pentru ca din pacate nu sunt aproape de tine, dar incerc sa iti daruiesc si inima din mine sa'ti pot demonstra cat te pot iubi..

Uneori as vrea sa nu'mi doresc toate astea, poate pentru ca sunt doar niste iluzii cu care ma hranesc in fiecare secunda a vietii mele, si care ma fac tot mai flamanda de iubirea ce tu nu mi'o daruiesti..

Uneori as vrea ca totul sa fie un vis, iar eu sa fiu fantoma lumii acestea, care sa nu te lase niciodata singur...

Niciodata..

Fuga de noi.

...Fugeam de mine parca, si nu vroaim sa te privesc,

Cand luna ma'ndemna sa te sarut, sa te iubesc,

Fugeam de'a ta clipire de'nceput, de tine;

Fugeam necontenit de'a ta privire..

Si'oricat mi'as fi dorit sa nu te am, sa nu te intalnesc,

Simteam a ta iubire, simteam ca'nnebunesc,

Si'n disperarea mea cumplit de demult uitam

Ca luna e cu noi, iar tu esti ce'mi doream..

Mergeam agale, trist cu pasi intunecati

In nopti tarzii de ploaie, cu ingeri aplecati,

Spre noi, spre chinul nostru bland si tandru

Dansand prin nori si stropi din cerul mandru..

Am incercat sa ma ascund de ochii tai nebuni,

Dar nu am rezisat sa nu vad Tatalui minuni,

Iar cand privirea'mi rece se intalni cu'a ta de foc

O dragoste curata nascutu'se pe loc..

Dar mari si munti, si ape cu tot valul

Ne'au despartit cumplit, inseminand calvarul

De nopti ingandurate si pline de amor,

Si doua suflete ce'acum se sting de dor..

Si ne'am pierdut in timp , ca bruma de pe flori

Si ne'am risipit devreme ca ploaia unor nori,

Ne'am ofilit de lacrimi fara de'a da iubire

Si am ramas privind o dulce amintire...

Astazi..

Astazi am avut sentimentul cel mai frumos de pana acum, cel mai placut..

A fost cel al mortii ce venea si a respiratie ce inceta sa functioneze automat in mine.

M'am luptat doua ore sa pot sa rezist sa ma rog pentru el, pentru noi.. Iar cand pamantul mi'a fugit de sub picioare mi'am zis ca m'am eliberat de toata durerea ce o port in mine. Simteam cum am lasat gandurile si preocuparile mele in voia altcuiva, si ca mi s'ar fi luat o piatra de pe inima..

Nu am mai vazut nimic in fata ochilor, decat chipul lui iubitor ce ma cauta si nu ma mai gasea nicaieri pe asta lume. Dureros, si poate ar fi fost util sa'si gaseasca adevarata fericire, sa se simta liber si fara amintiri. Sunt doar o suferinta in sufletul lui, si continui sa'l torturez fara mila, desi il iubesc cu toata fiinta mea.

Cand mi'am simtit cimentul cald sub mine si tot trupul mi s'a zguduit pana la maduva, mi'am amintit pentru ce am trait pana acum, si toata lupta ce am purtat cu mine insumi si cu ceilalti doar pentru un sentiment sarac de orice... Sarac de intelegere, de incredere, de companie, de prietenie, de iubire, de orice. Am gresit mult in a da totul, pana si sufletul, dar daca ar fi sa reintorc timpul, as reface'o la infinit, asa de drag imi este el. Poate nu merita, o zic multi, dar pentru mine nu eu nu'l merit.Nu conteaza asta acum. Conteaza ca exista si ca Dumnezeu a avut mila de mine si prin el m'a invatat sa iubesc. De asta m'am si trezit la realitate, odata ca bucatile indurerate din mine..

Lupta nu s'a terminat, iar eu nu am putut renunta la el, la tot. Il iubesc, trebuie sa incetez sa incerc sa mi'o neg, asta nu o pot schimba si nici nu vreau.

M'am ridicat tremurand, cu lacrimi in ochi, privind pierduta in jur in speranta de a'l revedea, dar nimic. A disparut ca o stafie ce'mi bantuie inima, dar stiu ca, oriunde se afla atunci, m'a aparat si m'a readus la viata cruda de acum.

Uneori mi'as dori sa'i fie mila de mine, sa nu ma mai lase sa sufar atat, sa ma lase sa nu mai fiu, dar ma protejeaza fara sa vrea el, si o va face in continuare, oricat ar fi de departe, il simt langa mine..

Iluzionisti pereche.

aiciSimt un gol imens in pieptu'mi slab.. E lipsa, locul unde candva aveam o inima e gol, pustiit. Retraiesc flash'ul amintirilor dragi ce ma calauzesc, si vad unde mi'e ramas sufletul: la tine.

Si totusi, e atat de putin sens in ce traim si simtim, si... In toate sperantele noastre, toate luptele. Luptam poate pentru a incerca sa nu ne ratacim mai tare de noi insine decat ne'am ratacit deja. Cat de greu poate fi, si totusi daca suntem aici, acum, si luptam inca pentru iubirea noastra, poate nu e totul pierdut si un sens exista, dar inca nu l'am aflat.

Doare... Ingrozitor... Mai este putin si se implineste un an de cand nu te revad, de cand nu te ating, nu te privesc.. Mai este pana atunci, dar e putin, si timpul zboara lent si totusi, atat de rapid. Azi am stat toata ziua sa ma gandesc la cum ar fi sa pot sa te imbratisez, sa nu te mai las niciodata sa pleci de langa mine, doar o iluzie ce ma macina de noua luni si ma chinuie groaznic. Imi fac rau singura, stiu. Si nu doar gandindu'ma la asta, ci si facandu'mi sperante desarte si planuri inutile pe viitor. Amandoi probabil ne torturam cu vise si iluzii, si ne amagim sufletele ca poate curand ne vom revedea si ne vom spune iubirea fara teama.

Probabil nu vei citi niciodata ceea ce scriu acum, dar motivul pentru care spun ceea ce simt chiar aici este pentru ca uneori nu am curajul sa vorbesc despre asta cu tine, nu am curajul si nici rautatea sa te intristez cu melancolia mea. Si iti recunosc  ca sper ca intr'o zi sa vezi ceea ce'ti scriu aici si sa intelegi temerile mele si uratenia sufletului meu, fara sa ma judeci mai rau decat au facut ceilalti. Tu nu esti ceilalti, si in asta am incredere caesti mai mult, poate mai mult decat mi'as fi dorit vreodata, si prea mult ca sa imi permit sa te merit, desi mi'am permis sa te iubesc in lumea asta nebuna. Iti mai scriu aici acum pentru ca nu'mi vorbesti, sau...nu ne vorbim. Poate pentru ce ai spus tu, sau ce am facut eu..Sau poate pentru amandoua, ori din cauza curajului ce ne lipseste amandurora. Suntem un dezastru impreuna, si totusi ne cautam unul pe celalalt, tanjim dupa cuvinte si gesturi, visam glasurile din telefon si simtim sarutari imaginare. Ne iubim, desi poate nimeni nu crede asta, pentru ca ne ranim neincetat reciproc. Ei nu inteleg ca ne iubim, dar o facem in felul nostru, in care doar noi vedem dragoste si teama, speranta si vise..

Ne drogam unul pe celalalt cu “Te iubesc”uri simple si melodii lacrimogene, intristandu'ne fiinta mai mult decat este deja. Care poate fi urmarea tot acestui chin? De ce luptam impotriva vointei noastre pentru ceva ce pare imposibil? Raspunsul il stie numai Dumnezeu, pe care L'am rugat noaptea trecuta sa te indrume spre binele tau si fericirea eterna, si ghici ce? Am primit primul mesaj de la tine dupa 3 saptamani de tacere, si a fost cel mai frumos cadou ce mi'l putea face El prin tine. As vrea sa'mi dai forta sa cred din nou in noi si sa am putere sa merg mai departe fantomatic, pentru a te putea imbratisa. Nu'mi frange visele, te implor.. Caci noi suntem doua suflete ratacite undeva departe, ce se cauta de atata timp, si nu s'au regasit niciodata.....

Maybe..

Poate intr'o zi te vei gandi din nou la noi, la ce eram candva si ce am fi putut fi....

Poate iti va fi dor, si iti vei dori sa ma reintalnesti ca prima oara, sa ma strangi in brate asa cum nu ai facut'o niciodata, si sa'mi soptesti ca deseori inca ma visezi cum te alint....

Poate pe strada pe care ai ales'o voi mai fi si eu, chiar si pentru o secunda, in care sa'ti soptesc ca te iubesc la fel de mult ca totdeauna, sau poate chiar mai mult...

Poate ma vei lua de mana si ma vei opri din a'ti pleca din nou departe...

Poate ma vei mai vrea alaturi pentru restul zilelor de atunci, si vei avea grija de mine asa cum mi'am dorit mereu...

Poate vei reusi sa intelegi ca ceea ce simt pentru tine nu dispare in timp, si'ti vei da seama ca sunt mereu oprita in timp si spatiu, asteptand momentul trezirii tale...

Poate intr'o zi vei reusi sa vezi printre randurile durerii mele, sa poti zari fericirea iubirii ce'ti port...

Poate toate astea se vor intampla, sau...

Eu te iubesc, incearca sa nu uiti asta niciodata, oricare va fi calea ta...

Vis Posibil: Iubirea!

Trezindu'ma din vis, spre seara,

Mi'am amintit usor de'acea comoara

Ce'n nume are cinci vocale

De parca'ar fi o suta'n cale.

Si ridicandu'mi capul tot greoi

De pe o perna cu noroi,

Cu ochii dau de zana buna

Ce'si curata sura cununa.

Doi ochi mari si mirati privesc pititi

Ai ei frumosi si zgribuliti,

Si'uimita de a ei splendoare,

Indrept scurt pasii ca spre soare.

Imi spune cu glas dulce si senin

Ca ma va curata de rau venin,

Si ma va duce pe'un puf de nor

Prin calea fericitului ei zbor.

Si minunat eu voi cunoaste

Un print tacut prin mii de broaste,

Si ma voi pierde'n vocea lui

Ce mi'o va darui ca nimanui.

In zbor plecand spre fericire

Am cunoscut a mea iubire,

Am admirat campii de flori

Si am plutit prin mii de nori.

Am colorat si cerul si pamantul

Si am umplut de sanatate tot cuvantul,

Am alergat prin ganduri sumbre

De le'am prefacut in umbre.

Am inseninat si ingeri si umani,

Si tot in cateva secunde, nu in ani,

Orice vis,realitate l'am facut

De cand cu el alaturi nu sumut.

Caci doar privirea'i tandra'mi daruieste

Iubire, fericire, cand clipeste,

Iar zambetu'i mi'e drag, sa'l bata vina,

Si cand surade'mi daruieste China.

Tot ce credeam doar vis pripit

Cu el alaturi e'mplinit,

Orice dorinta, orice rugaminte

In aer, pe pamant se simte!

El implineste singura minune

De care am nevoie, si anume:

Sa fiu iubita'asa cum sunt,

Cu orice mic defect si amanunt!

Atunci doar am sa am ce tot visez

Si somnul realitate'am sa pastrez,

In viata mea e'un singur scurt raspuns:

Ca dragostea sa n'aiba un apus!

Intelege, te rog....

 

Te iubesc, intelegi?...

Si asta e tot ce conteaza, nimic altceva!

Dezordine printre ganduri..

Azi am inteles ce inseama lupta intre suparare si dezamagire, intre nervi si fericire, intre URA si IUBIRE.

Si am renuntat, m'am dat batuta in jocul acesta..

Am refuzat cu tot sufletul sa raman cu amar in fiinta'mi, si asta doar pentru ca vreau sa stiu sa pretuiesc fiecare moment ce, din pacate, acum e trecut.

Mi'am adunat ceea ce am strans in aceste 9 luni, punand cap la cap momente si lacrimi, amintiri si patimi usturatoare. In dezordinea mintii mele, am regasit puterea de a rezista, desi pentru inca putin, m'am regasit pe mine, dupa atata timp ce ma ratacisem.

Acum imi dau seama cate secunde am putut irosi, fara sa pot sa'i spun ca il iubesc, acum vad ca iubirea noastra a durut mereu, si poate chiar asta am iubit pana ne'am consumat si ultima soapta.. Pana si ultimul “Te iubesc” rostit cu teama de a strica acel moment magic cand sufletele noastre se reintalnisera.

Recunosc ferm ca sunt o mazochista innascuta, si poate facandu'mi rau mie, inevitabil am ranit si pe cei din jur carora le pasa un timp de mine. Ceea ce a fost uimitor in toata viata mea, e faptul ca in ciuda greutatilor si rautatilor din mine, cineva totusi a fost curajos si a incercat sa ma iubeasca, desi intr'un mod care eu nu l'am inteles niciodata. Il apreciez din toata inima pentru incercarile lui, si ii doresc numai fericire alaturi de cineva care sa merite intradevar ceea ce el stie sa daruiasca cu atata drag. Si chiar daca nu va citi niciodata aceste randuri, ii cer iertare ca monstrul din mine s'a eliberat, distrugand orice atom de armonie dintre noi.

Desigur, haosul din mine vorbeste, nehotarat pe care argument sa continuie randuri inutile si necitite de nimeni, asa ca voi lasa lacrimile sa prinda glas, inundand pentru un moment vocea stricaciunii mele.

Simt ca nimic pe lumea asta nu ar trebui sa se gandeasca la mine, asa ca oricine ai fi, citind din intamplare si nenoroc aceste randuri, nu ezista sa crezi ca sunt un nimeni, pentru ca acesta este adevarul. Atunci cand o persoana isi pierde sufletul si iubirea, e ca si cum nu ar mai exista pe Pamant, iar acea persoana sunt eu. Unii spun ca sunt anormala pentru aceste timpuri, datorita micilor daruri de la Dumnezeu, altii spun ca sunt menita sa trezesc lumea la adevarata importanta a vietii, aceasta fiind Adevarata Iubire. Nimeni nu are dreptate..

De cand socializez non-stop cu peretii camerei mele, am inceput sa ma ascult pe mine, iar tot ce aud din interioru'mi este un mare gol sumbru. Nu cred sa fi fost vreodata plina de emotii inauntru, desi amintirea ce'mi strabate gandurile acum este fiorul ce'mi daruia el cu notele dulci ale vocii lui. Acum in schimb, sunt....un nimic... Ma privesc cu frica in oglinda, si tot ce vad este o umbra transparenta, cu chip de monstru. Si asta ma simt, asta sunt,

Degeaba lacrimi cad si trupul imi suspina pentru ceva ce a ramas numai un vis, si e doar in inima mea gazduit. Probabil la el nu a ramas nimic, sau... Poate la fel ca si mine, a ramas o umbra de amintiri, la fel de pierduta ca sufletul meu.....

Pain.

Ce e durerea sufleteasca?..

Cati ar stii raspunsul la aceasta intrebare?

Cati ar sti sa explice in cuvinte acest sentiment ce omoara lent sufletul, ce ucide in interior, fara pic de mila?

Cati au ajuns la extremul dintre infernul lumesc si cel subteran?

Cati au simtit pe propria piele cum inima moare in piept, cum refuza sangele, dandu'l pe dinafara?

Cati au simtit cum este sa incerci sa resuscitezi viata in propria fiinta, fara pic de rezultat?

Cati si'au vazut setimentele distruse in mii de vise iluzioniste, unic fruct al imaginatiei umane?

Cati s'au uitat in urma cu jale, vazand urmele de senge lasate de proprii pasi?

Cati s'au intors din propriul mormant sa'si revada , candva speranta la suflarea vesnica?

Cati au ramas in loc, asteptand o reintoacere a unui sentiment pierdut in prapastia vietii?..

Cati au murit pentru dragoste?..

Si totusi..Ne ostenim sa credem ca inca exista acel sentiment care sa ne reinvie, si asa, asteptam neincetat zi de zi, atarnand de un fir de speranta.

Asteptand ce?..

Chiar, asteptand ce, cand totul e asa plin de rautate si suferinta...

Asteptand fiinta vie care ne'a promis candva ca va veni sa ne scoata din mormant... Mormant zidit in ciment, de insasi iubirea noastra, unica salvoatoare, dar pentru putin...

You're there.

 

Mi'am facut loc printre crapaturile vietii.

Si am inteles debea atunci cand am ajuns in fata unei prapastii ca dragostea, uneori, depaseste orice obstacol. Atunci m'am aruncat fara teama in gol, stiind ca acolo te voi regasi pe tine...

Singurul Adevar

"-Si daca totul a fost un vis, de ce acum plang ca s'a terminat?...-

  -Pentru ca nimic dureaza la nesfarsit...-

  -Imposibil, dragostea ce o simteam in vis nu a disparut, nu poate.. Nu o las eu sa dispara, si nu o voi lasa nici atunci cand voi fi doar lut, pentru ca e insasi viata din mine, insasi lumina in atat intuneric..-

  -Trebuie sa o lasi sa plece.. Intelege ca nu are rost, e doar o iluzie!-
 

  -NU, nu este doar o iluzie. Este REAL, mai real decat crezi. Si daca ai vrea, daca ai crede, ai putea sa si atingi sentimentul din mine, tocmai pentru ca exista poate mai mult decat existam noi toti pe Pamant..-
  

  -Tresteste'te, nu exista lucru care sa existe mai adevarat decat noi! Nu mai visezi acum, incearca sa vezi realitatea..-
  

  -Eu vad realitatea: vad cum iubirea stapaneste orice miscare din mine, cum ma face sa lupt sa regasesc acel vis, acel inger.. Eu vad toate astea, aceea oarba esti tu..-
  

  -Sunt doar copilarii, in cateva zile nici nu'ti vei mai aminti de visul tau tampit. Acuma lasa'ma cu prostiile tale in pace!-
  

  -Tu nu gandesti cu inima.. Nu vezi ca acel vis e parte din mine. Este 99% iar eu sunt restul de 1%. Probabil daca ar inceta sa bata intr'o zi acea iubire din mine, nu as mai fi, existenta mea ar ramane doar o amintire.. Dar visul nu dispare, nu poate.. A trait deja 8 luni in mine, si va continua sa traiasca pana in veacurile cele mai indepartate...-"
 

Nu poti nega dragostea din tine, niciodata.. Uneori poate fi singurul adevar ce te calauzeste pretutinde in viata, si nu te abandoneaza niciodata, oricat ai gresi.......

Parte din mine..

M'am ascuns in mine vrand sa dispar din viata celorlalti. Dar, n'am reusit decat sa uit.. Sa uit de cum am fost si ce as fi vrut sa fiu.. Sa uit de visele'mi desarte si sperantele moarte si cazute din copilarie..

Am lasat lumea sa preia bucati din mine, fara a trage o linie de limita in dreptul inimii. Nu eram pregatita, si nici acum nu sunt,desi.. E prea tarziu.

Nu a mai ramas nimic din mine, din "EU" cea adevarata,ce candva visa la o viata fericita. Au luat tot din mine,incat nu a mai ramas nimic,in afara propriei mele iluzii,ce acum este exact ceea ce nu as fi vrut niciodata sa devin, dar.....

Iubirea ia totul, pana insasi sufletul..Insa uita sa mai dea ceva in schimb...Ceva oricat de minuscul sau nesimnificativ....

La multi ani.....

As fi vrut ca azi sa'ti fiu alaturi, sa te ajut sa te ridici din durere si suferinta...

Dar tu m'ai refuzat... M'ai abandonat pe malul durerii, si ai plecat...

„La multi ani...Sa fii sanatos...Si fericit...Si iubit..”

................

E tot ce am de zis....

Sick Liar..

A fost frumos...

A fost frumos sa ma amint ca as putea avea un viitor alaturi de tine... Dar am gresit atat de mult incat nu, nu te mai poti intoarce. Te'am mintit,desi am facut'o pentru binele nostru, pentru a evita o cearta.. 

Dar probabil ar fi fost mai bine daca as fi recunoscut cat de rau imi faci, si m'ai fi parasit cu pretextul acela cu ceva timp in urma. Raman fara cuvinte, acum las doar lacrimi sa vorbeasca si sa spuna cat de greu imi este sufletul. Si DA, vreau cu toata puterea sa ma eliberez.. Mi'ai spus sa nu'mi fac rau, pentru ca si tu iti vei face, mi'ai spus ca ma iubesti cu toata inima, dar te'am mintit si iti este frica sa repet mereu greseala asta, chiar si dupa ce am aflat cat de mult de doare totul.. Mi'ai spus sa raman in viata, daca si eu te iubesc din toata inima, si sa te astept, ca poate peste zece ani, rugandu'ma mereu de acum, vom fi impreuna. 

Mi'ai spus ca poate ne vom reintalni, si ca nu vei mai fi cel ce ai fost cu mine pentru mult timp, dar.. Vei tine ascunsa in inima ta iubirea pentru mine,si ca vei spera din toata fiinta ta ca te voi iubi si eu si voi lupta sa te gasesc, sa'ti demonstrez ca sunt dispusa sa fiu sincera. Asta mi'ai zis. Ai stat sa ma rogi doua ore sa nu ma arunc, desi stii bine ca intr'un final o voi face, si imi spuneai ca ma iubesti, dar nu mai poti.. Nu mai poti sa treci cu vederea..

Si incredibil, dar inteleg. Stiu cat rau ti'am facut.. Si stiu ca probabil nu ma vei ierta usor,si daca se va intampla, nu va deloc curand.

Opt luni.. A fost frumos sa cred ca m'ai fi acceptat asa cum sunt, si m'ai fi invatat sa fiu asa cum tu iti doreai... Ti'ai dorit doar sa fiu sinceram o ultima oara.. Si am gresit......

Dar vezi, nu pot sta fara tine, nu pot exista.. Nu'mi mai pot vedea ziua de maine fara tine.. Si atunci, ce sa fac?..

Mai am doar cateva pagini pentru a termina cadoul de ziua ta, iti voi trimite tot ce ti'am scris, cu speranta ca vei citi si vei intelege de ce am facut toate astea.. Dupa care, vantul va avea grija de mine..

E inutil sa continui sa ma mint ca vei reveni, stiu ca nu o vei face, tocmai de asta te implor.. Nu uita ca poate singurul adevar din mine este ca TE IUBESC. Si nu am vrut niciodata sa te pierd, dar am facut'o.. Si acum m'am pierdut si pe mine..........Nu voi accepta niciodata sa traiesc fara tine, si de asta iti spun......

Adio, ingerul meu......

Poveste drept Mostenire..

..Moartea a venit fara mila. Nu i'a pasat de tot ce aveam sa mai traiesc, nu i'a pasat de asteptarea fericirii mele... Nu i'a pasat de iubirea mea si tot ce simteam..
Si ce am lasat in urma?
Povestea vietii mele, ce defineste sentimentul pal numit "Dragoste".

"A fost in zori un suflet alb
Ce tot plangea pe trupu-i dalb,
Si se ruga lui Dumnezeu:
-As vrea un suflet langa-al meu..-

Iar lacrimile calde ce cadeau
Un trup firav si rece isi creeau,
Si rochia-i facuta sumbra
Formau o dulce draga umbra.

In tot tesutul firav sta
O tanara,iubirea sa,
Si il privea nestingherit
Cu doi ochi vii din trup murit.

Prin pielea rece ca de nea
Racoare si tristete oferea,
Cand el o mangaia usor
Si ii canta incet, cu dor.

Si-oricat ìi arata a lui iubire
Privea sumut, fara uimire
De-a gandirilor maretie..
Nu-ntelegea iubirii bogatie.

Dar dupa-un pic sarut cerea,
Si dor, si pasiune ea simtea.
Inexplicabil sentiment,iubirea,
Ce-aduce-n suflet nemurirea.

El n-a mai vrut-o dupa-un timp,
Pierzand iubirea cu-al ei ritm,
Si stinsa-n timpul fara glas,
Privea cu dor ce i-a ramas..

Singura,langa statuia lui,
Plangea fiind a nimanui,
Si-n lacrimi intr-o rece noapte
Muri-n a ei singuratate..."

De asta acum plutesc lenes pe un nor indepartat de orice strop din viata ce am avut-o candva.
Nu mai sunt priziniera timpului si a asteptarii, nu mai simt durerea trupeasca de un timp si nu mai simt nici nevoia de a retrai momente ce candva as fi repetat la infinit...
Libera, in sfarsit...sau...........
Privesc spre mana ce avea semne, si vad sange si cicatrici vinetii. Imi dau seama dezamagita ca am ramas inlantuita in lanturile iubirii,oricat de departe as putra sbura cu noile mele aripi...

"Iar de iubirii-i plang obrajii
O amintire-mi deseneaza pasii,
Si voi lasa in vesnicie,
Cu foi si lacrimi, mostenire."

I'm not enough for everyone...

Another Day Without YOU..

Ma scufund adanc in amintiri ce dor..
Candva am fost acel "noi" inseparabil, acum suntem doar picaturi sarate de ploaie in infinitul timpului.. Ai ales sa pleci, si nu mai pot face nimic sa te opresc. Am incercat de prea multe ori sa o fac, si tot ce am obtinut a fost sa te tin cu forta langa sufletul meu, impotriva vointei tale. Am incercat de mult prea multe ori sa te fac sa intelegi ca fara tine eu nu exist, si m'am amagit pe mine ca ai fi inteles, desi... Azi ma trezesc cu un gust amar in inima, si o perna tare, spalata cu lacrimile iubirii ce'ti port. Acum in viata mea apartii trecutului. Nu mai esti, sau poate nu ai fost niciodata.. Poate tot ce simt azi si imi amintesc au fost doar jocuri jalnice ale mintii mele bolnave de dor, si tu ai fost mereu acolo, indiferent si nepasator, mereu pregatit sa ma arunci in abisul minciunilor.
De ce imi faci toate astea?...De ce...?....
Ce ti'am facut atat de rau ca sa iti incalci promisiunile si sa ma lasi singura acum?..

Imi spuneai mereu "Nu te voi lasa singura niciodata", iar acum acel niciodata ne'a ajuns din urma. Si nu pot sa mai lupt, sa infrunt totul singura cum am facut pana acum. Nu mai am forte, iubirea ce'ti port mereu in suflet a distrus orice urma de orgoliu si forta, si a facut speranta sa creasca si sa invie, ca apoi..sa piara...

M'ai adus la viata cu o privire, si m'ai ucis fara mila cu un cuvant.. Azi nici nu stiu daca mai exist, nu stiu daca mai respir sau am murit, nu stiu unde sunt si unde ma indrept, nu stiu ce va fi de mine peste un minut. Poate nu voi mai fi, si voi usura tuturor vietile, nu voi mai obstacola nimanui fericirea, nici tie..

Ce'mi ramane din tot timpul acesta?.....

Nimic.. Ma uit in jur si vad cum orice e gri, fara culoare, fara tine..

Tu esti totul, dar acum lumea nu pare sa aiba nevoie de tine. Dar crede'ma, tu esti indispensabilul meu, nu poti pleca...... Nu poti..... Pentru ca TE IUBESC.................................