Pain.

Ce e durerea sufleteasca?..

Cati ar stii raspunsul la aceasta intrebare?

Cati ar sti sa explice in cuvinte acest sentiment ce omoara lent sufletul, ce ucide in interior, fara pic de mila?

Cati au ajuns la extremul dintre infernul lumesc si cel subteran?

Cati au simtit pe propria piele cum inima moare in piept, cum refuza sangele, dandu'l pe dinafara?

Cati au simtit cum este sa incerci sa resuscitezi viata in propria fiinta, fara pic de rezultat?

Cati si'au vazut setimentele distruse in mii de vise iluzioniste, unic fruct al imaginatiei umane?

Cati s'au uitat in urma cu jale, vazand urmele de senge lasate de proprii pasi?

Cati s'au intors din propriul mormant sa'si revada , candva speranta la suflarea vesnica?

Cati au ramas in loc, asteptand o reintoacere a unui sentiment pierdut in prapastia vietii?..

Cati au murit pentru dragoste?..

Si totusi..Ne ostenim sa credem ca inca exista acel sentiment care sa ne reinvie, si asa, asteptam neincetat zi de zi, atarnand de un fir de speranta.

Asteptand ce?..

Chiar, asteptand ce, cand totul e asa plin de rautate si suferinta...

Asteptand fiinta vie care ne'a promis candva ca va veni sa ne scoata din mormant... Mormant zidit in ciment, de insasi iubirea noastra, unica salvoatoare, dar pentru putin...