Îl simt sub piele cum vrea să iasă violent, să distrugă orice urmă de sentiment fals ce stăpânește sufletele micilor îngeri. Aș trimite un gând ție, o parte din întreaga mea minte, doar să vezi cât însemni pentru mine, să te îndrăgostești încet de profunzimea sentimentului meu, și nu de mine, să fie ceva care să dureze un moment, o clipa lungă cât eternitatea, cât viața noastră împreună, cât un viitor ce urmează să crească în speranțe. Dar știm care e adevărul ce ne bate mereu la ușă și nu vrem să răspundem, știm că nu va mai dura, că într-o zi urma de noi doi va dispărea definitiv ca urmele de nisip în timp, și atunci vom ști că aceasta nu e dragoste. Eu nu te pot iubi, nu. Nu reușesc, sau da, dar nu am încredere, nu am speranțe, nu am amintirea dulce a buzelor tale să pot spune că Te iubesc, pentru că m-aș minți pe mine, te-aș minți pe tine, nu pentru că nu ar fi adevărat, căci este, dar pentru că mă doare. Aș minți totul, sau cel puțin aș încerca, probabil nu aș reuși. De asta câteodată o zic doar pentru frica de-a te pierde, dar știu oricum că tu nu mă iubești, o zici cu același motiv. E ceva reciproc, probabil doar afecțiune pentru tine, nu stiu. Nu suntem pregătiți să iubim, eu nu sunt, chiar dacă de mult n-am mai iubit. Dar tu ești mai nepregătit ca mine, și am greșit să te grăbesc, să iți grăbesc sentimentele...
Ai pus aici toata durerea, iubirea ... si in acelasi timp, dezamagirea tuturor sperantelor ce au fost ingropate sub propiati privire...
RăspundețiȘtergereUneori ... nimic parca nu mai are nici un sens.
Viata si dragostea in sine, sunt un haos total in care ratacesti, dorind mereu sa ajungi la acel capat inexistent ... unde toata aceasta furtuna se va sfarsi; si vei putea pasi sub un cer senin, simtind doar adierea vantului ce te imbratiseaza pentru prima data, in loc sa te arunce la pamant.
Nu exista un sentiment asa pur cum descrii..
RăspundețiȘtergere