Daca cerul ar putea plange pentru mine, as distruge lumea de prea multe lacrimi de dorul tau.

As face ca durerea din inima mea sa vorbeasca de la sine, sa se faca auzita de intreaga lume, asa incet ajunge la tine printr'un ecou de voci susurate cu delicatetea de a nu pierde fiecare virgula din cartea vietii mele. As canta note niciodata auzite si neintelese, care sa le descifrezi atunci cand vei reusi a ma iubi cu gandul, si nu cu trupul. As ingheta oceane cu privirea'mi de gheata sa pot merge pe ele, prin zapada clipelor pierdute, sa ajung la tine din trecut. As saruta pamantul sa infloreasca spini pana la tine, sa te inconjoare si sa te adoarma, sa te tina pentru a mea sarutare, pana cand voi reusi sa parcurg suferinta ce mi'o provoci. As incerca sa zbor in van, cu gandul ce ma poarta pe aripile vantului timpuriu, fara rezultat, ajungand sa cad in iadul tristetii ce mi'o provoci cu nesabuinta. As muri de mii de ori pentru a'ti auzi inca o singura data vocea ce imi trezeste inima si sufletul din pierzania pacatelor. As iubi la nesfarsit acest cuget ce imi accelereaza ritmul cardiac, ce incetase de mult sa bata..