Visând.

Un tată ce bea mai mereu,

O mamă-n lacrimi zi de zi;

Cu toate astea, visul meu

Era să simt că pot trăi.

Vroiam să vizitez pământul

Să văd cum oamenii zâmbesc,

Să pot împărtăși cuvântul

Prin glasul meu prea omenesc.

Cântam din zori și până seara;

Să fiu cineva mare, eu vroiam

Să pot în mână să țin zarea

Să cânt iubirea, eu visam.

Coristă am ajuns în vreme;

Soprană chiar, eu printre fete;

Și am avut a mele semne

Fiind a muzicii-interprete.

Dar s-a sfârșit tot visul drag,

Chiar dacă sufletul mă doare;

Din cor a fost să mă retrag

Și să-mi urmez iubirea-n zare.

Tot ce mi-a mai rămas să spun

Este că visul a fost tare dulce,

Chiar dacă ceea ce-a rămas acum

Este doar timpul ce se duce.

Nu vreau să plang sau să mai cânt,

Căci nostalgia m-ar pătrunde;

Acum eu am simțit că-n gând

Ființa-mi scrie rânduri multe.

Acum, vorbind cu luna și pereții

Mă tot gândesc că visul meu

Este să simt ce au trăit poeții

Și să mă-mbăt în visul meu!