Prietenie cu zapada!

Mereu am lasat frigul iernii sa-mi patrunda in suflet, atat de adanc uneori incat culorile amorteau lent sub lumina felinarelor inzapezite. Pasii-mi limpezi se grabeau catre singuratate; in linistea noptii doar ea mi-a mai ramas alaturi. Intunericul imi stinge speranta si visele: switch off/click, si totul dispare!
Ma intind pe zapada pufoasa si devin una cu gheata: uniunea perfecta dintre noi creaza aburi calzi si stralucitori. O dragoste pura se topeste sub mine, incalzindu-mi umerii. Imbratisarea moale ce ma cuprinde creaza in mine un sentiment superb de uimire.
Pentru prima oara neaua-mi este prietena, iubita.. eu insami sunt un fulg din imensul ei alb si matasos. Magia ei incantatoare imi orbeste gandurile intr-o lume paralela si singura, unde singurii oameni sunt cei de zapada, iar casele sunt facute din gheata calda a inimilor lor; luna e acum craiasa de omat care isi scutura usor parul argintiu asupra pamantului mut.
Doar eu si luna, doar ea si stelele, doar stelele si pamantul, doar pamantul-ntr-un cuvant: iubire.
Nu mai sunt singura acum, temperatura zapezii are acel pigment racoritor ca pielea mea in zile gri; am descoperit o parte din mine ce tacea de prea mult timp. Mi-am regasit notele vocii care nu am reusit niciodata sa le ating, iar cand am inceput sa cant fulgii se cerneau deasupra mea in ritmul sufletului meu. Colinde, colinde, colinde! Se aud clopotei pe fundalul nemarginitului cer instelat: a sosit Craciunul; iarna ne imbratiseaza. Ma intorc pe pasii mei in cautarea Mosului batran, gerul ma urmeaza prietenos.
Oare ce surprize voi mai intalni peste hotarele viselor mele?