A fi om.

Imi amintesc cand m-am confruntat cu aceasta problema pentru prima oara. Eram un pici de clasa a cincea, emigrat din Botosani in Targu Mures la matusa mea. Prima zi de scoala a fost ingrozitoare:

- De ce vorbesti asa ciudat?

- Dar nu vorbesc ciudat... - deja aveam lacrimi in ochi, nu stiam ce sa spun si nici cum sa vorbesc sa par si eu normala.

Dupa mai putin de un an m-am mutat definitiv in Italy. Nu stiam nici macar un cuvant, si mai rau, nici nu intelegeam ce vroiau ceilalti de la mine. In prima mea zi de scoala aici m-am facut de ras incepand a rade cand unul din colegii mei a spus ca joaca fotbal, pentru ca fotbal in italiana se spune "calcio" si ma gandeam cum face sa se joace cu, calciu :)). Eram singura straina din clasa, si nu aveam nici un ajutor de la nimeni. Inca imi amintesc ca toti ma evitau; dintr-un motiv sau altul ma considerau retardata. 

Dupa nenumarate studii individuale acasa, batandu-mi capul pe cartile vechi de lectura ale mamei, am reusit si eu sa prind putina coerenta in a vorbi, insa cum ceilalti ma ignorau nu aveau cum sa stie ca eu intelegeam ce spuneau:

-- Iti place sa mananci hamburger? Ah,stai ca tu defapt nu sti sa vorbesti.- spune unul din colegi.

-- Ba chiar stiu, si da, imi place. - am observat cum toti amutisera dintr-o data. 

Dar tot nu conversa nimeni cu mine pentru ca incepusem sa invat mai bine ca ei la scoala. Si la sfarsit de an mi-au reprosat ca sa imi fie rusine ca am luat premiu, pentru ca si-l meritau altii.

Am trecut peste asta, deoarece mi-am dat seama ca nu conteaza ce cred altii, nu depind ei de viitorul meu. Asa ca am continuat sa fiu eu insami cu riscul de a fi urata de toti. Si uite motivul pentru care prietenii mei sunt romani sau straini, in nici un caz italieni.

 

Chiar si dupa atatia ani de strainatate intalnesc persoane care mi se adreseaza in mod vulgar pentru ca sunt romanca. Dar nu ajuta sa-mi pun mintea cu cine nu merita, nu? Asa ca le zambesc si merg mai departe. 

Dar de ce tot rasismul acesta?

Este atat de urat sa judeci in baza limbii vorbite, religiei si tara natala. Pana si copiii mici fac aceste diferente groaznice.

A educa copilul sa convietuiasca printre oameni de diferse etnii inseamna sa-l pregatesti deja sa se descurce in lumea adultilor, sa comunice si sa aiba aproape persoane si stiluri de viata diferite de cele proprii. Nu face diferenta nimic, toti suntem creati in acelasi mod, toti suntem oameni, toti avem sentimente si o inima care bate pentru a trai. 

Uneori as vrea sa ies pe strada si sa tip ca sunt romanca si sunt mandra de asta, pentru ca datorita esecului economic din tara mea natala am invatat sa fiu om adevarat, si nu monstru ce face diferenta intre o piele alba sau neagra!

Acest articol participa la competitia "Blog Power, editia 44 .

Multimi
Ochelari de cal 
Rasism