Viata barbatului iubitor!

Azi m'am trezit cu zâmbetul pe buze.
Azi ea va fi doar a mea, o viață întreagă la nesfârșit. Locul de lânga mine nu va mai fi gol vreodata, iar perna singuratică va căpăta forma frumoasei mele. Ea înca nu știe, dar este de ajuns mireasma parfumului pielii ei ca să cad în delir, cuprins de foamea dragostei.
Simt cum corpul meu se agită mai mult la fiecare pas; azi voi vedea zâna sufletului meu, ființa cărei îi datorez zambetul tâmp de pe buzele'mi uscate.

 "Oriunde m'aș afla, în deșert sau zăpadă, iad sau chinuri, va fi totul atât de ușor de îndurat cu tine aproape; îmi oferi atâta încredere și siguranță în propria'mi ființa cum nimeni nu ar reuși vreodată."
Mă îmbrac molatec în costumul pregătit, și mă îndrept în nerăbdarea mea tremurată spre biserică. Verific ca totul să fie perfect, așa cum îi place ei, și aștept... Ahh,răbdare; asta mi'a lipsit întotdeauna. De ce întârzie atât? Defapt nu, nu întârzie: mai sunt încă două ore până când ea ...

Atât de minunată... Trebuia să știu că ar fi venit înainte, să verifice personal ordinea decorurilor. Atât de frumoasă, îmi simt inima în piept cum zvâcnește când ochii ei verzi-albăstrui mă mângâie la cațiva pași distanță.
„Aș vrea să știi cât de mult te iubesc, și cât calm îmi dăruiește simpla ta prezență. Atunci când îmi zâmbești aud cum îngerii cântă în cer pentru dragostea noastră! Focul vieții mele arde datorită ție, de când mi'ai șoptit primul cuvânt, mângâindu'mi inima plină de defecte. De ce ești așa bună cu mine? Merit eu oare toată frumusețea ta orbitoare și lumina ce radiază din sufletul tău curat?”

Aplec privirea de rușine parcă, simt totuși că nu o merit; e un înger pe Pământ, aripile fiindu'i ascunse în misterioasa'i mantie a pielii parfumate. 

"Ai venit ușor, în rochie albă ca neaua, atât de splendidă să'mi îmbratișezi deznădejdea, prefăcând'o în fericire! În indecizia mea de bărbat, ți'aș putea promite că singurul lucru cert din viața mea va fi iubirea ce'ți port, făptură gingaș – îngerească!!!"

Dragostea este o Stafie.

Există momente când vrei să mergi mai departe în viață, să treci peste trecut și să fii fericit. Însă oare toate astea sunt posibile, atunci când stafiile trecutului te bântuie?

În noaptea întunecată a viscolelor albe, o lacrima cade înghețata din ochiul mort și trist.

Trăia în vis, stafia regaturilor dalbe, a norilor troiene din cerul negru-ncins,

Cu mantie vrăjita de ploi și'nzăpeziri, gonindu'și fericirea din codrul verde palid,

A închinat doar lacrimi din priviri prin amintiri de'un sentiment sec, arid.

Se trezește din cumpătul fiecărei nopți, perna plouată de lacrimi crunte.

Se ridică ușor tremurând și privește în oglindă: nu-și mai recunoaște chipul în fața coșmarului; continuă doar să vadă cum în vis bătea la o ușă ce întârzia să se deschidă. Ecoul cuvintelor din spatele acesteia îi ineacă sufletul în lacrimi :

 - Pleacă! Nu vreau să te mai văd vreodată! Încă nu ai ințeles cât de mult te urăsc? Nu te'am iubit niciodată și nici nu o voi face... - spunea el..

Inima îi tremură de frig, gerul de afară o face sa cadă ca o frunză trecută de timp prin mult prea mult vânt.

Nu există noapte făra această piesă teatrală de prost gust, care să'i amăgească somnul. Uneori se ascunde în propria'i piele și refuză să doarmă, cu speranța să nu fie nevoită să'și revadă stafia dragostei ei respingând'o așa nemilos, așa...real...

Pașii mărunti ai amintirii ce o poartă încă nu s'au șters din zapada fragedă a sufletului ei...

 Most Eanted Blog Here!!

Cel mai Bun Blog al anului 2011

Dragii mei prieteni, nu obisnuiesc sa scriu astfel de lucruri aici, insa aceasta pagina de blog a fost aleasa sa participe la " Cel mai bun blog al anului 2011". Stiu ca aceasta competitie este mult deasupra nivelului a ceea ce scriu, insa mi'as dori ca sa votati AICI daca intradevar va plac sentimentele ce le insir si le impart cu voi toti. Votul este de doua feluri : acela electronic, prin care alegeti blogul meu dintr'o lista , iar votul prin Comentariu la postarea Alege cel Mai Bun Blog al anului 2011 rubrica de vot (Click pe link). Va multumesc din inima ca imi sunteti mereu alaturi, iar daca la randul vostru veti avea nevoie de ceva asemanator, contactati'ma. Va imbratisez cu drag.

Noapte in Madagascar!

Cunosc acest cantec de mult, si mi'au venit cateva strofe in minte, sa'l completez. :D

E noapte in Madagascar,
Si toata jungla face nani,
Dorm linistiti hipopotamii,
Sub vraja lunii de clestar.

Danseaza luna felinar,
Nu bazaie nici musca Te-Te,
Vazduhu-i plin de frumusete,
Sub cerul lunii de clestar. Oouuouu

Ref: Noapte de vara,

Cu o chitara,
Sub baobabii in floare iti cant...
Si las' sa zboare,

In departare,
Cantecul meu pe aripi de vant!

E noapte in Madagascar,

Si colibri s'au speriat,

Cand vad ca noaptea s'a lasat,

Si somnul li s'a tulburat.

Toti dorm si leoparzii calmi,
Nu misca nici o coloptera,
Viseaza puii de pantera,
Ca din liane-si fac hamac. Oouuuouu

Ref: Noapte'n parfum,

Ca un nebun,

Canta'un cocor si cu gazele mici...

Si las sa zboare,

In departare,

Ace'ascutite ale unui arici!

E noapte in Madagascar,

Cu totii sforaie cam tare,

Dau cu picioare'n felinare,

Si'n inima'am un gust amar.

E noapte in Madagascar,

Toti licuricii canta'n cor,

Ca nu au stare si nu dorm,

Cand au lumina'n felinar. Oouuuouuo

Ref: Noapte de iarna,

Cu o bandana,

Sub gheata alba in liniste sper...

Si las sa zboare,

In departare,

Cantecul meu pe un fulg usurel!

E noapte in Madagascar,

Si inimoara rau ma doare,

Ca ragusita mea cantare ,

E ascultata tot mai rar.

E noapte in Madagascar,

Frunzele cad in hora mare,

Caci plictisita mea cantare,

Le vestejeste din stejar. Oouuouuo

Ref: Noapte de toamna'n

Mantie doamna,

Din frunze rosii isi tese covor...

Si las sa zboare,

In departare,

Note afone pe aripi de nor!

Iata-mi-te alaturi, Speranta!

Ahh, singuratate, joci un rol asa important in viata mea.

In Noaptea Magica in Miez de Iarna parcurg alei poleite printre ingeri de piatra inzapeziti, si iti simt mana rece ce'mi mangaie chipul infrigurat. Pasii'mi marunti se indreapta spre carari nestingherite, invaluite in argintul zapezii de azi, acolo unde candva am lasat o parte putreda din mine, sperand sa nu trebuiasca sa o reiau vreodata.

Sub sosonii tristi neaua vorbeste, rugandu'ma sa ma intorc la caldura din casa, insa sunt asa de aproape de impas incat nu. Voi mai ramane alte doua secunde, minute sau poate ore; de parca timpul ar avea valoare in imparatia norilor.

O inima manjita de suferinti asteapta statornica sub acelasi pom scuturat de timp, inca o aud soptind lacrimi de gheata. Aproape ca uitasem ce am lasat din mine, aproape ca mi'am uitat lectiile vietii, iar acum am demonstratia din nou in fata privirii cenusii: ajusesem sa fiu doar o amintire in ochii celorlalti, o umbra in gandurile celor dragi si o pata decolorata in propria'mi viata. Ma aplec usor, indecisa daca sa culeg acea traire din nou pe umeri sau sa plec mai departe in zari intunecoase, unde sa uit... Sa uit de toate.

Atat de aproape sa culeg melancolia, atat de pregatita sa'mi reiau povara timpurilor si greutatile sufletului, insa notele adierii vantului m'au salvat, aratandu'mi Speranta. Mi'am ridicat regretele privindu'te, singuratate.

Te privesc cu dor si lacrimi albe, insa stiu ca a venit momentul sa merg mai departe impreuna cu Speranta, caci tu nu faci altceva decat sa ma tii in locul acesta umed de atatea amintiri...

Este Craciunul. Azi am abandonat pe cea mai fidela prietena de pana acum; am lasat'o alaturi de tot ce m'a distrus candva, si m'a facut sa renasc in pace si bucurie. Privesc dincolo de orizontul limpede, unde culoarea purpurie a cerului imi intimideaza mana, astfel incat sa cuprinda pe cea a Sperantei. Ma las in voia ta acum, crunta si amara dragoste ascunsa, pentru ca Azi, in ziua Nasterii Domnului, am descoperit ca fara vise invaluite in fulgi de omat viata este prea goala pentru a nu spera la ingeri caldurosi!

Old Story.

Am iubit şi eu odată

Fără regrete şi păcate'amare;

Am iubit cu inima curată

Trimitându'i de departe sărutare..

Am iubit şi am gresit in timp,

Si mi'am pierdut încrederea deplină ;

Iar când am vrut relua al vietii ritm

I'am pierdut privirea, pielea'i fină ...

Am fost mintită şi trădată 'n rândul meu,

Si chinuri mari m'au apăsat o vreme;

Dar nu am mai putut răbda acel greu

Lăsându'mă pradă acelor temeri..

Nu s'a gândit ce joc periculos juca,

Si n'a văzut cum viata'mi dispărea uşor;

Prin inima'mi şi suflet se plimba

Lăsând mereu î n urmă adâncul dor...

A plecat... Si nu s'a mai întors de fel,

A vrut o fericire ce să'l tină'n viată;

Nu moarta vie sa'i impiedice al lui tel

Si ce sa'i ardă orice sperantă..

Rămasă sa astept lumina dragă

Ce să'mi aducă iar suflare;

Poate chiar el, să se intoarcă...

Sau poate alt , condus de'a mea strigare..

Dar de'a iubi, curaj nu am,

Vărsat'am sânge'n jurământ şi vise

în dragoste plăpândă gram cu gram,

Ce m'a condus în iaduri triste..

“Ajută'mă să nu regret, să pot uita

Tot ce'am iubit şi ce iubesc şi azi, pe'ascuns;

Nu mă lăsa în suferinti, de'ai vrea

Să pot să simt ceva de nepătruns...

Ajută'mă de îti sunt dragă doar putin,

Si şterge pielea mea de lacrimi sângerii;

Nu mă lăsa'n a mortii crudu'i chin

Salvează'mă de pe cărările pustii..”

Cantecul Iubirii - Blog Power 3rd Edition

Va multumesc din toata inima pentru toata sustinerea acordata. Va multumesc de altfel si pentru increderea si sperantele care le puneti in mine, pentru a trece mai departe de greutatile vietii de azi.

Ca tema a competitiei Blog Power saptamana asta am ales “Cantecul Iubirii” in care va trebui sa exprimati bucuria sau tristetea voastra de a iubi, sentimentele care va patrund sirea spinarii atunci cand va ganditi la aceasta minunata traire, si sa sugerati o melodie care va place, sau pur si simplu va reprezinta in momentul in care vorbiti despre dragoste. 

Lasati dragostea din voi sa cante!!!

Este o tema grea, stiu.. Dar probabil este cea mai frumoasa pe plan emotional, la fel cat si dureroasa! Bafta tuturor!

Amarul gust al lacrimilor.

Probabil povestind aceasta mica amintire, voi dezamagi multe persoane si multe asteptari ale celor ce si'au pus increderea intr'o schimbare din adancul sufletului meu, care inca nu a ajuns...

Dupa cum stiti, mi s'a oferit ocazia sa plec sa'mi regasesc iubirea, acolo unde am lasat'o, undeva la 750 de chilometri de unde ma aflu constant de mai bine de 430 de zile. Numai cu cateva zile inainte de aceasta plecare miraculoasa, atipeam cu gandul revederii lui si ne visam imbratisati; ma trezeam suspinand cu inima ce'mi zvacnea bucuroasa in piept, de milioane de ori incat sa'mi blocheze aerul catre plamani. Stiam ca as fi fost in sfarsit aproape de el; dupa atata lupta si munca, dorinta si rugaciune, in sfarsit El m'a ascultat si mi'a daruit ceea ce aveam nevoie de atata timp.

Drumul obositor si lung nu m'a adormit, ci mi'a facut sa'mi sara sufletul in sus de emotie cu fiecare oras ce lasam in spate, iar cand masina s'a oprit in fata blocului ce trebuia sa fie al lui simteam ca inima aproape cedeaza pe ultima suta de centimetri.

Ora 05:56 – Frigul imi ingheata mainile ce tin scrisoarea...Ochii ficși pe geamul pe care ar fi trebuit sa apara chipul lui in umbra, ca dupa sa vina sa ma imbratiseze. Ma intreb de ce nu are telefonul deschis, si cum as putea sa ii spun ca am ajuns, fara sa'i trezesc vecinii cu strigatele mele de nerabdare.. Mai astept un sfert de ora si plec...

Ora 06:14 – Cimentul scarilor din fata usii lui a inghetat de la atata asteptare. Telefonul ii pare a fi fara semnal, iar nenumaratele mele mesaje probabil nu'i vor ajunge prea curand, asa ca pentru orice eventualitate mai raman un sfert de ora. Doamne, da'mi forta sa mai rabd si sa'mi linistesc durerea, fa'l sa se trezeasca din vise si sa'mi simta prezenta...

Ora 06:40 – Simt cum picuri de apa spala parul meu roscovan si trist. Impreuna cu acestea, lacrimile curg nestingherite, reci ca frunzele plantelor de pe pervazul lui. Telefonul inca inchis, doar o minune il va face sa se trezeasca... Ce sa fac, cat sa mai raman sa privesc catre usa dupa care zace sufletul ce l'am tanjit o viata?...

Ora 07:10 – Sunt inca aici, acelasi loc, aceeasi scrisoare in mana, acelasi desen mazgalit ca prin vis pe o bucatica de hartie. Speranta mi'a murit, rugaciunile mi s'au saracit, iar cerul incepe sa devina limpede alaturi de gandurile mele de neputinta. Lacrimile norilor au secat, frigul din inima mea s'a indesat... A mai ramas o farama de speranta ca va iesi sa ma apere de inghet, insa pasii mei se indeparteaza usor de viata lui...... "Te rog, asculta'ti ingerii,iubirea mea..."

Ore 07:30 – Sarut scrisoarea de bun ramas... O pun cu grija in casuta postala ce ii detine numele si imi indrept lacrimile spre masina. Incerc o ultima oara sa il sun, apelul se intrerupe cu vocea casutei vocale.........

Am privit cu teama spre acea usa ce nu s'a deschis implorarilor mele si am lasat tristetea sa se scurga incet din ochii mei. Credeam ca mi'ar fi oferit o secunda sa'i pot pastra imaginea chipului in amintirile mele dulci, insa locul gol ce a lasat acum e plin de suspine si durere. Amarul lacrimilor ce curg si acum imi macina maduva sufletului; Candva speranta ma urmarea peste tot, la fel ca si umbra zambetelor lui.

Azi urmele mele fosnesc pe covorul spalacit al iernii. Am lasat in urma orice gand de aparenta fericire; daca vreodata isi va da seama de lupta ce am dus'o pentru a'l putea privi, va sti sa culeaga sunetul pasilor mei solitari...

Miercurea fara Cuvinte! Informatii despre "noi"

Va prezint cu mare dragoste grupul Nepsis Torino.
Apartinem parohiei Sf. Cruce, dar suntem o fratie "impartita" pe toate teritoriile ale Europei Occidentale si Meridionale. Exista aceasta fratie in toate tarile cu minoritate sau majoritate ortodoxa, fiind formata de tineri care au datoria sa'i "trezvie" pe cei indepartati de credinta . :) Acest colaj a fost facut pentru ziua profesoarei noastre dragi de canto, a carei zi de nastere s'a serbat duminica.

 Acum, revenind la noutatile saptamanii: dragii mei prieteni au decis sa organizeze un CONCURS! AICI gasiti mai multe informatii si tentatii! Bafta la gasit ursitul/a la noapte, si Happy WW!!!!

Salutari Carmen!

Razele fericirii

Daca lacrimile mele ar fi de piatra, as construi propriul meu munte in care sa ma ascund si sa dispar, ca fumul unei dimineti de toamna. As calatori prin lume sub forma unui nor senin, in cautarea privirii tale.

Poate mi'a luat prea mult sa te gasesc, si acesta poate fi motivul intunecarii obrajilor mei.

Am sa'mi revars lacrimi de dor asupra ta, cu speranta sa te curat de toata suferinta ce porti in inima.

Am sa las soarele sa'mi usuce durerea, iar cand raza ce'mi poarta numele iti va mangaia usor chipul, vei simti din nou iubirea de'nceput si fara vina, care te va reconduce spre fericire...

Atunci vei reusi sa'ti eliberezi sufletul din stramtorile timpului, si vei spune cu glas etern :

“- Iubirea adevarata nu moare o viata; sentimentul tau de dor e mereu prezent in mine, alaturi de soaptele tale spre regasirea mea.”

104 Ani.

Am sa incetez sa'mi neg ceea ce simt pentru tine, indiferent de ceea ce simti tu acum reciproc.

A sosit momentul sa'ti repet iar ca te iubesc, si ca, probabil in adancul meu, nu am incetat vreodata sa o fac, desi momentele de disperare din mine imi sopteau mereu sa incetez. Azi am reprivit a mia oara unul din ultimele tale mesaje, si inca nu stiu daca am plans de fericire sau tristete; era asa frumos scris si parea adevarat... Vreau sa cred ca era, daca nu as face'o probabil moartea mi'ar intra definitiv in suflet, si nu o pot lasa atata timp cat tu esti inca acolo.

Azi am reusit sa zambesc amintindu'mi alinturile ce mi le spuneai aproape in soapta la telefon, iar in acelasi timp imi curgeau lacrimi mari si suparate de atata dor.

Sunt 104 zile de cand nu mai esti; as putea spune ca te'am uitat si ca am vrut sa o fac, dar adevarul este ca m'am incapatanat intotdeauna sa te pastrez cu mine oriunde am mers, culegand de pe urma pasilor tai sperantele lesinate de vreme. Le'am torturat in asa fel incat au ramas fara hrana si fara dulceata, iar acum zac pe pamantul rece ca niste petale firave ce asteapta sa renasca intr'un nou inceput.

Chiar daca acum nu'mi esti alaturi, nu ma pot opri din a ma ruga sa fii bine si fericit; iubirea din mine inca se gandeste la ce frumos a fost sa te aiba alaturi pe cararea vietii, si te va astepta inca 104 ani, daca este nevoie, sa te poti reintoarce si sa'mi spui ca nu mi'ai uitat glasul ce te'a chemat nestingherit...

Atat de greu.

A fost atat de greu sa'mi retin lacrimile astazi. Am facut cativa pasi in incaperea mica ce locuiesc, si pana ce mi'am dat seama ca degeaba pasesc din camera in camera, in cautarea ta, picuri calzi spalau deja chipul meu...

A fost atat de greu sa vorbesc astazi. Orice sunet parca nu'si avea rostul in tot acest infern lumesc, orice as fi putut spune nu ar fi fost complet in acest univers mult prea lipsit de dragoste...

A fost atat de greu sa clipesc azi. Orice fractiune a acestei miscari m'a facut sa sper ca atunci cand pleoapele mele s'ar fi redeschis, ochii mei te'ar fi putut vedea alaturi de mine; aceasta iluzie multiplicata miliarde de ori a provocat amara dorinta sa fiu oarba, asa as inceta poate sa sper sa te revad intr'o buna zi...

A fost atat de greu sa'mi numar zi de zi cicatricile din piele. Cele vazute, cele nevazute, au adunat intransele atata amar in tot acest timp, iar astazi s'au revarsat deodata, toate. Am fost cuprinsa de un val de melancolie, iar singurul antidot ar fi fost glasul tau. Am incercat sa privesc o ultima oara spre trecut, insa daca ai stii cate “ultime ori” au fost pana acum, te'ar sfasia pe tine insuti simtind durerea mea. Am privit cu dor spre podeaua gri inundata de urmele amintirilor, si mi'am zis ca nu am sa stiu niciodata gustul fericirii...

Ai plecat, iar odata cu pasii tai ai lasat in urma doar suspin, rani si promisiuni inutile, ce timpul nu se mai grabeste sa stearga. Arunca inelul si regretele, fii fericit. Dezleaga'mi inima din ghiarele'ti patrunzatoare, si ai sa poti fi implinit...

Miercurea fara cuvinte! Cel mai frumos cadou.

Am primit acest minunat tablou de la cel mai bun prieten al meu pictat de el insasi, Tai Bu.


 

Happy WW! Si salutari Carmen!

Apus in chemare.

Te chem dintr'un apus de toamna aspra,

Dinspre carari de mult purtate'n vant..

Te chem ca sa'ti pot fi mireasa

Sa'ti pot sopti cu drag eternul cant...

Te chem sa vii sa te descant in zori,

Sa te privesc cu dragoste clipind..

Te chem sa parasesti inaltii nori

Ce hoinaresti tu, urmele'mi privind...

Te chem sa'ti daruiesc o noapte doar,

De sarutari si vise implinite..

Te chem sa vii dinspre apus, macar

Sa fii al meu hoinar, iubite...

Te chem, desi nu vei veni vreodata,

Iar asta zi lasa'va chin cumplit..

Te chem, sa nu uiti niciodata

Ca te astept, si mult eu te'am iubit...

Te chem fara de teama, iar si iar;

De vei veni as fi chiar fericita,

Caci ai aprinde'n inima mea jar

Si sentiment ca sa ma simt iubita.

Miercurea fara cuvinte! Portret de flori.

M'am jucat putin cu carbunele, dar nu a iesit mare lucru. Asemanare nu este, desenul, la cat de frumos a iesit, nu se poate compara cu poza X_X.
Salutari Carmen!  Si happy WW tuturor! :)

Gripa Iubirii.

Cat de rece poate fi apusul stancilor de toamna,

Si cata umbra lasa'n urma frunza timpului;

Pe amintiri se'aseaza a'ngheturilor doamna

Ce mantia isi poarta'n ranile sufletului...

Trairi cu aripi albe se'nalta catre cer

Si las in urma lor petale rosii foc,

Se duc fara de urma, iar eu inca mai sper

Sa pot pastra iubirea ce mi'a ramas in loc...

Ce trist e far' de soare, far' de zori,

Ce trist pustiul gri ce'aduce fum

Si'nghite o fericire printre nori

Sau ce a mai ramas din ea, doar scrum...

Atata lupta fara sens, atatea lacrimi

Cata iubire am stiut a darui, nu stii,

Tu m'ai trimis sa lupt cu greu in patimi

In care'n veci si niciodata nu vei fi.

M'ai condamnat la moarte si la ger,

La frig si planset de rubin si dor

Si ai uitat ca inca'mi porti inel

Ce ti l'a daruit cu drag al meu fior.

Uitase'si pana si de vorbe ce mi'ai spus,

De promisiuni si de dorinte false,

M'am lasat purtata in propriul meu apus

De amintiri si de regrete roase...

Oh, moarte, de'ai veni odata'n chip

Sa ma poti lua cu tine doar o clipa

Sa pot sa ma desprind de'al vietii ritm

Si sa ma vindec de'a iubirii gripa...

Miercurea fara cuvinte! O floare este tot ceea ce avem nevoie.

Happy WW! Salutari dragi, Carmen!

Iubire - Singuratate

Candva mi'as fi spus ca singuratatea e iubirea mea, si nu ma certam niciodata cu aceasta, atat de perfecta si binevoitoare, sigura pe ea si iubitoare. Un vis ce de multe ori nu'mi era doar pereche, ci si foarte bun prieten la nevoie; ea ma lasa sa plang, dand toata durerea afara din mine.. Ma lasa de multe ori sa iau decizia potrivita si sa prind putere, chiar si pentru cateva minute. M'a ajutat enorm sa inteleg ceea ce caut, ceea ce simt si ceea ce intr'un final as fi putut sa'mi doresc, dar nu as fi facut'o.

Pacat ca aceasta avea un singur defect : Egoismul; de asta atunci cand ai aparut tu, ea a plecat.

S'a simtit inlocuita vazand cum imi stergeai lacrimile si ma imbratisai sa nu mai “dau apa la soricei”. A vazut cum nu ma lasai sa iau decizii, pentru ca numai ce te priveam si stiam deja ce vreau, si a observat cum, din acea fiinta fragila si suparata pe intreg universul, s'a renascut o razboinica pregatita sa lupte cu zambetul pe buze, pentru orice picatura de implinire si iubire.

Decizia ei a fost definitiva, pentru ca nu reusea sa ma inteleaga, sa vada intradevar ca ceea ce mi'as fi putut dori s'a implinit fara vreo varsare de sange. Uneori o vad, trista si scumpa singuratate, cum ma priveste melancolic dintr'un coltisor ascuns, si o salut.. Dar nu mai primesc nici un raspuns.

‎"Iubirea este cea mai mare dintre tristetile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul il incearca pentru a iesi din singuratatea fiintei sale launtrice."

Miercurea fara cuvinte! Undeva pe ganduri ..

 

 Salutari Carmen!

Speranta vie.

Nu'mi da sperante ce nu imi pot permite

Nu'mi oferi caldura ta cereasca,

Nu'mi da sarut si nu imi mai promite

Si nu lasa ca visele sa'mi creasca..

Nu'mi mai vorbi de nu ai sa ma vrei

Si nu'mi mai evita privirea'mi seaca,

Caci de te uiti adanc in ochii mei

Fiori adanci imi lasi sa'mi treaca..

De ce te'ascunzi de vocea mea sumuta,

Si vrei sa fugi din bratele'mi lumesti..?

Nu stii tu oare cat de multa

E'a mea iubire printre lucruri pamantesti?

Cu'a tale brate mi'ai deschis si raiul

Si'a ta caldura a patruns adanc in mine..

Iar de'mi vei asculta atent si graiul

Sperantele mi se vor scutura de spine..