2 ian. 2011

Si azi e ziua noastra. A mea si a lui. Candva un unit "Doi"..



A doua zi din an, implinim Trei luni de cand suntem impreuna, de cand mi'a marturisit sentimentele lui pentru mine.. Si azi, 2 Ianuarie, imi dau seama cat insemn cu adevarat pentru el, pentru cine e totul in viata mea. Am incercat mereu sa'l fac fericit, nici nu stiu daca am reusit vreodata, dar stiu ca nu m'am dat batuta, poezii, povesti si vorbe dulci, amintiri placute, cadouri. Tot ce era nevoie pentru a incerca sa'i scot un zambet, facand sacrificii si cautari. Si la ce bun acum?.. Acum, cand dupa atata timp totul se destrama, ca si cum nimic n'a fost cladit.. Azi, aniversarea noastra trece, vroiam sa'l vad ca'si aminteste cum am incercat eu mereu, poate nu ora fixa, poate nu o poezie, poate nu, nimic. Ar fi fost de ajuns un mesaj gol acum, sa'mi arate ca totusi se gandeste din cand in cand la mine, ca poate isi aduce aminte de asta zi.. Nimic.
Incerc sa ma alin incet cu un gand ca poate maine imi va zice ceva, dar ultimele lui mesaje spulbera orice strop de speranta ramas e obrazul meu.
As vrea sa plec din viata lui, din viata tuturor. Sa fug departe, in alta lume, nu aici, pe pamant. Sa plec, sa nu'mi mai fie dor nebun de ziua cand il voi revedea, sa innec amintirea vocii lui in sufletul adanc si plin de lacrimi. As vrea sa'mi moara inima, sa nu mai doara asa de tare cand inspir pentru el. Credeam ca fac un bine sa raman, sperand zadarnic la o urma de fericira in viata lui, dar nu sunt eu fericirea lui. Va continua agonia inca putin, pana el va veni si va pune Punct acestei risipite povesti de dragoste ranita..
Se va termina totul, mai putin sentimentele mele pentru el. Dar dragoste cu forta nu exista, peste ani, cand eu nu voi mai fi, isi va da seama ca am plecat iubindu'l din inima, si o lacrima ii va spala obrajii fini, o lacrima plina de amintiri..


2 comentarii: