Cât de frumos ar fi dacă toate lacrimile de pe Pământ ar păstra puţin din inocenţa de început a unui răsărit; acele nuanţe de foc nu ar reuşi nimeni să le reproducă întratât de frumos pe cât o fac dimineţile somnoroase ale verii.
Sau începutul unui vers ar putea da Tonul unei partituri întregi de sentimente, aşa cum începutul unei priviri se poate transforma într-o iubire de vis.
Începuturile întotdeauna sunt uşoare în comparaţie cu ce poartă ele mai apoi.
Începuturile te fac mereu să îndrăzneşti să visezi, să simţi fluturi în stomac şi dureri de cap căutând soluţia pentru o magie nemuritoare sau o reţetă perfectă pentru un viitor luminat şi plin de fericire.
Începuturile nu mai revin odată ce magia lor a avansat în ceva mai complex şi mai dificil de înţeles. De aceea ne este mereu dor de ele. Nu toţi suntem îndeajuns de puternici să facem faţă greutăţilor de după graniţele începuturilor. Ele sunt simple şi curg de la sine fără prea multe eforturi şi planuri, exact ca pentru cei mai începători sau neîndemânatici, mai slabi de înger şi temători.
Începuturile ne dau curaj să mergem mai departe, doar că durează prea puţin ca să putem învăţa cum să nu doară absenţa lor mai târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu