Daca as fi stiut...

Poate asa a fost sa fie si poate ca toate aceste lacrimi ce nu inceteaza sa cada isi vor avea rostul, candva. Daca as fi stiut ca acea zi ar fi fost ultima cand ne-am fi tinut in brate si cand ai fi fost al meu mi-as fi pastrat asternutul de atunci ca sa iti simt parfumul imbibat in pielea mea.

Iar daca azi as fi simtit ca ar fi fost ultima oara cand te-as fi privit, probabil ti-as fi retinut atentia o eternitate, numai de dragul de a-mi aminti cum ma oglindeam uneori in chihlimbarul fin a ochilor tai si ma simteam cineva, cineva doar pentru tine.

Acum ma simt a nimanui pentru ca nu a mai ramas nimic din mine, nimic din noi; doar amintiri.

Golul prezentei tale nu il poate umple nimeni, oricat s-ar stradui, oricat ar incerca sa imi intre in viata. Orice ma conduce la tine, la noi si la tot ce a fost, dar cand ma uit in jur si vad ca din tot ce a fost frumos au ramas doar certuri, ura si jigniri simt cum ceva moare in mine. Simt cum odata cu toate visele si dorintele ce au fost, toate secretele si gandurile de iubire ce-am impartasit amandoi, mor si eu...