4 mai 2015

Nu-mi e de-ajuns.

Nu-mi e de-ajuns să ştiu că eşti
Pierdut în spaţiu undeva prin lume
Durerea-n mine s-o sădeşti...
Nu-mi e de-ajuns...tu spune:
Cum să-mi ajungă-o ora dintr-un veac
Să gust din dragoste şi-apoi din iad
Să îţi duc dorul parcă-n spate,
Cu tot cu sufletul spre moarte;
Şi cum să îmi ajungă-o mângâiere
Când tot în jur îmi e tăcere?
Cum oare poţi gândi că-i drept
Să-mi laşi amar în ruptu-mi piept
Şi să pretinzi să nu îmi pese
De tot ce-a fost şi nu mai este?

Un comentariu: